Metroul lui Ceauşescu

Marea problemă ţine de faptul că România trăieşte şi astăzi pe infrastructura lăsată de defunctul regim.

Greva de alegeri a salariaţilor de la metroul bucureştean a aruncat Capitala în haos. Faptul că nu s-au înregistrat acte disperate ţine, fără îndoială, de gradul de suportabilitate ridicat al bucureştenilor, care nici în zilele obişnuite nu au parte de condiţii cât de cât civilizate de trafic. Dar v-aţi pus întrebarea cum ar fi în Bucureşti fără metroul inaugurat cu 30 de ani în urmă de Nicolae Ceauşescu? Vă puteţi imagina?

Nenorocirea nu este că sindicaliştii lui Rădoi se gândesc să mai pună de o grevă din diverse interese mai mult sau mai puţin vizibile. Marea problemă ţine de faptul că România trăieşte şi astăzi, după 20 de ani de la căderea comunismului, pe infrastructura lăsată de defunctul regim. Asta este realitatea. Cei 42 de kilometri de autostradă de la Turda la Gilău nu schimbă datele problemei.

Autostrada Soarelui se sfârşeşte brusc în colinele Dobrogei. N-a vrut să meargă până la Constanţa nici în ruptul capului. Drumurile au rămas fix aceleaşi. Ca să ajungi în UE aştepţi ore întregi între şirurile de TIR-uri blocate prin te miri ce localitate. Trenurile ţopăie pe şine ca mingile de ping-pong şi, dacă e să fim cinici, pe vremea lui Ceauşescu, un ministru al Transporturilor ale cărui locomotive s-ar fi străduit să decoleze precum avioanele n-ar fi avut succesul de carieră al domnului Berceanu.

Alimentarea cu apă a localităţilor rurale a rămas un vis, iar canalizarea marilor oraşe deversează apele reziduale direct în râurile patriei. E adevărat, s-a construit mult, dar s-a construit prost. Oricum, dezvoltatorii imobiliari nu s-au sinchisit de infrastructură şi s-a ajuns ca, în cartierele foarte scumpe, cel mai îndrăgit vizitator să fie vidanjorul de serviciu.

Te poţi gândi că în zilele noastre ar putea cineva să se angajeze că va face o hidrocentrală, un nou pod peste Dunăre, o magistrală de cale ferată, un aeroport? Păi, ce, eşti copil?

Asta nu are nicio legătură cu o privire idilică asupra comunismului. A fost condamnat şi mai putea fi condamnat întemeiat încă de o sută de ori. Dar nici nu mai putem întinde mult infrastructura din 1989. Albanezii au construit în ultima vreme mai mulţi kilometri de autostradă decât am reuşit noi în 20 de ani. Nu ne aşteaptă nimeni. Dacă un investitor pierde cu transportul ore în şir în oraşe şi zile întregi ca să ajungă la graniţă pentru a beneficia de autostrăzile vecinilor, atunci îşi ia şi el lumea în cap. România devine din ce în ce mai puţin competitivă pentru că nu are infrastructură.

N-are rost să ne mai minţim. Vom ajunge repede în situaţia în care nu vom mai face diferenţa între o zi cu grevă la metrou şi o zi fără. Nici asta nu va impresiona autorităţile. Singurul lucru cu adevărat important în România este că ce e de furat nu se termină niciodată.