Criza tăietorului de frunză la câini

Au dat bătrânii o lovitură de stat şi au decretat majorarea punctului de pensie?

Va duce scăderea salariilor şi a pensiilor la relansarea economiei româneşti şi la ieşirea din criză? Este întrebarea esenţială. Poţi cere populaţiei să facă sacrificii, dacă îi oferi o perspectivă convingătoare.

Ştim cu toţii că nu mai sunt bani, oricine înţelege că se cheltuiesc mai mult decât se produce, aşa cum încerca premierul Boc să explice. E adevărat au crescut pensiile, s-au majorat salariile şi numărul bugetarilor s-a tot mărit în ultimii ani. Dar au dat bătrânii o lovitură de stat şi au decretat majorarea punctului de pensie? Au ocupat învăţătoarele Palatul Victoria, Palatul Parlamentului şi apoi Palatul Cotroceni obligându-l pe preşedinte să promulge legea majorării cu 50% a salariilor din Învăţământ?

S-au dus bugetarii şi s-au angajat cu forţa în ministere şi în administraţia locală? A cerut populaţia României politizarea tuturor funcţiilor în stat, de la vlădică la opincă? Au hotărât cetăţenii, eventual printr-un referendum, ca un kilometru de drum în România să coste de zece ori mai mult ca oriunde în altă parte? Am votat noi ca orice lucrare publică să nu se mai termine niciodată, dar preţul să se dubleze de la an la an?

Populaţia României nu a avut asemenea abordări. Cu toate astea, trebuie să plătească în locul celor care au luat toate aceste decizii. Preşedintele cerea solidaritate pentru următoarele luni. Minunat. Dar cu cine ar trebui să fie solidar un profesor, un medic sau un funcţionar care îşi face treaba? Cu impostorii şi incompetenţii care le-au fost puşi şefi pe criterii de partid? Cu regii asfaltului? Cu toţi clienţii care au cotizat în campaniile electorale şi acum îşi scot banii cu vârf şi îndesat?

Dacă e să înceapă curăţenia, atunci să înceapă de la partide. Legea finanţării partidelor e prima care ar trebui modificată radical. De unde sumele exorbitante cheltuite în campanii, când pensionarilor li se spune că mănâncă prea mult? În 20 de ani nu a aflat nimeni misterul finanţărilor politice, dar la vremuri grele nu anunţă nimeni, nici preşedintele, nici premierul, vreo măsură în acest sens. Sistemul merge înainte, populaţia achită nota de plată.

Reducerea sectorului bugetar trebuia să înceapă prin excluderea clientelelor politice, a tăietorilor de frunză la câini. Premierul Boc ne tot spune că sunt prea mulţi angajaţi în domeniul public. Dar în loc să restructureze pe criterii de eficienţă, îi pune pe toţi să renunţe la un sfert din leafă! Şi cei care muncesc, şi cei care stau cu ochii pe ceas, aşteptând doar să rupă uşa la sfârşitul programului, sunt penalizaţi la fel.

Aşa nu se iese din criză, indiferent cât de mult va fi chinuită populaţia. Austeritatea va da roade dacă este dublată de inteligenţa de a construi pentru România un model social şi economic bazat pe competenţă. De austeritate guvernanţii ne-au dat dovadă, de inteligenţă nu încă.