Săracii şi bogaţii

Modelul de succes în afaceri a fost Gigi Becali, un speculator imobiliar lăudăros şi agresiv.

Pe ce se bazează prosperitatea românilor? Pe nimic. Românii sunt săraci. Ca număr de ore muncite pe săptămână suntem pe primele locuri în Europa şi, cu toate acestea, suntem foarte săraci. Mai mulţi politicieni au venit în faţa alegătorilor şi au promis că vor lupta cu acest flagel. Niciun politician n-a venit să ne explice de ce ne învârtim de douăzeci de ani în acest labirint al supravieţuirii de la o zi la alta.

În acest moment, în lume se desfăşoară o adevărată revoluţie. Statul minimal este înlocuit cu cel moral. Par cuvinte fără noimă pentru cineva care trăieşte în România, dar această revoluţie politică va avea efecte şi aici, la marginea civilizaţiei. Ca întotdeauna, nu avem decât două soluţii: ne adaptăm - vom supravieţui ca indivizi şi ca naţiune, nu o facem - vom dispărea. Şi nu e chiar atât de greu să dispari în aceste zile. Priviţi la Grecia, care se zbate în vâltoarea falimentului.

Statul minimal propovăduit de Ronald Reagan, statul care se ţine departe de afaceri şi aşteaptă la infinit ca treburile să se autoregleze, a murit în 2007 răpus de criză. Statul moral e pe cale să se nască din confruntarea dintre corporaţii şi cetăţeni.

Corporaţiile au banii, cetăţenii au voturile. În Statele Unite şi Europa, sistemul financiar se va reforma. Speculaţiile vor fi impozitate masiv pentru că nu produc valoare adăugată în societate şi vor fi încurajate afacerile care generează locuri de muncă. Toată creşterea economică a României din ultimii ani a fost pur fictivă, iar modelul de succes în afaceri a fost Gigi Becali, un speculator imobiliar lăudăros şi agresiv.

Ca să dau un exemplu concret despre creşterea economiei româneşti, o să spun că apartamentul în care locuiesc acum l-am cumpărat în 1995 cu 12.000 de dolari. În 2007 ajunsese să valoreze 120.000 de euro. Stăteam în mijlocul sufrageriei şi mă scărpinam în cap, gândindu-mă cât de bogat sunt. Nu făcusem niciun efort pentru diferenţa dintre cele două sume. Nu inventasem nimic, iar blocul ridicat în 1980 nu fusese atins de puterea vreunei vrăji care să-l facă indestructibil. Acum, în criză, dacă-l pun gaj pentru un împrumut bancar nu obţin mai mult de 30.000 de euro pe el. Şi aşa am sărăcit din nou.

Înmulţiţi diferenţa de bani de la 12.000 de dolari la 120.000 de euro cu numărul de credite imobiliare făcute în ultimii ani şi veţi obţine suma cu care s-au îmbogăţit speculatorii imobiliari. Cu aceeaşi sumă au sărăcit cei care şi-au cumpărat proprietăţi după anii 2000 cu bani împrumutaţi de la bănci.

Obama, Merkel, Sarkozy vor stopa în viitorul apropiat profitul realizat din vânzarea viitorului şi vor transforma statul într-un arbitru al societăţii care intervine brutal când afacerile renunţă la principii morale. Ei sunt, pe termen scurt, reprezentanţii votanţilor. Câţiva dintre reprezentanţii corporaţiilor, e vorba de managerii de la Goldman Sachs, tocmai au fost acuzaţi de reprezentanţii cetăţenilor americani pentru declanşarea crizei mondiale.