La inundaţii cu Boc şi Tatulici

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Astăzi, cataclismele au mai multă legătură cu politica decât cu divinitatea.

Stăteam la marginea apei. Nu eram singur. Lângă mine se mai aflau câţiva băieţi de vârsta mea. Aveam opt ani, iar la cinci metri în faţa noastră, o câmpie de apă se învolbura şi se prăvălea. Nu ştiam unde se duce. Târnava creştea, iar noi număram acoperişurile de case luate de ape, număram cadavrele de cai şi căruţele care alunecau repede la vale.

„Băi, ce faceţi aici? Plecaţi dracului, vreţi să vă ia apa?", a zis bărbatul cu voce răstită. ­Ne-am speriat şi am luat-o la goană. Nici nu bănuiam că ne salvase viaţa. Mai târziu am aflat de la bunică-mea că malul se prăbuşise şi, spre groaza ei, ­i-am spus că am fost acolo.

Îmi amintesc că, la inundaţiile din 1975, apa ajunsese până sub pervaz în casa mătuşii mele, unde locuiam la acea vreme. Au venit bunicul şi unchiul meu, au scos mâlul din casă, au aruncat mobila umflată şi au încercat să salveze ce se mai putea salva. În jurul meu erau numai drame, iar lumea muncea încruntată să-şi refacă viaţa. Poate au fost şi lacrimi, dar nu le-am văzut. Poate au fost şi strigăte, dar nu ­le-am auzit. Nu a venit nimeni să ne dea ajutoare şi nu am văzut nimic despre inundaţii la televizor. Poate nici nu mai aveam televizor. Mi-a rămas în minte nemărginirea râului, oamenii care făceau de veghe noaptea şi împlântau beţe în mal, ca să vadă cât mai creşte Târnava. Mi-au rămas în minte încruntarea bunicului şi încăpăţânarea cu care muncea să refacă o casă, pe cea a fiului său.

Mai ţin minte că, în vara aceea, bunicii mi-au interzis să fac baie în Târnava ca să „nu fac bube". Unii băieţi s-au scăldat şi, într-adevăr, le-au apărut pete roşii pe piele. Dar inundaţiile au trecut ca şi petele. Oamenii şi-au văzut de viaţă aşteptând un nou incendiu, o nouă secetă sau noi inundaţii. Cataclismele erau tratate direct ca blesteme care aveau legătură cu divinitatea şi cu păcatele oamenilor. Astăzi, cataclismele au mai multă legătură cu politica. Poate e mai bine aşa, din moment ce de la inundaţiile din 2005 nu s-a ridicat un dig. Pentru asta, în mod sigur sunt mai responsabili politicienii decât Dumnezeu.

Din nou, sub ochii noştri se petrec mii de drame şi iarăşi e prea scump să ajutăm. Aşteptăm cu toţii să treacă ploaia şi să ne concentrăm pe viitorul scandal naţional. Premierul Boc a fost în vizită la inundaţii şi a plâns pe umărul sinistraţilor. Oricum, mai mult ­n-are ce face. Preocuparea lui e să nu se înece în vâltoarea stârnită de TVA. După el, bineînţeles, a venit şi Mihai Tatulici, care plânge şi el pe umerii sinistraţilor, dar nu de mila lor, ci pentru un punct de audienţă în plus, ca să nu se înece în apele învolburate ale infotainment-ului.

În rest, suferinţe vechi, lacrimi noi şi o incapacitate structurală a naţiunii de a învăţa ceva din nenorocirile trecutului în afară de tot ce are legătură cu perfecţionarea furtului. 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite