Incompatibilul Mircea Dinescu

ANI a decis că pătlăgica nu mai poate fi compatibilă cu deconspirarea turnătoriilor.

Mircea Dinescu e la un pas să fie eliminat din CNSAS (Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii) în urma unei decizii a ANI (Agenţia Naţională de Integritate), care a constatat că poetul s-ar fi aflat în stare de „incompatibilitate" în ultimii patru ani. Concret, Dinescu ar fi deţinut în acelaşi timp funcţia de membru CNSAS şi administrator la două firme. Dinescu nu neagă faptul că deţine cele două firme, însă spune că n-a fost administrator, această calitate revenindu-le directorilor, în ambele cazuri.

N-am prea multe motive să-l apăr pe Mircea Dinescu. La începutul lui 2007, în urma unei diferenţe de opinii, şi-a retras tableta de la „Adevărul" alegând varianta unui scandal public în care ne-a făcut pe noi, cei de la ziar, în fel şi chip. Dar asta nu mă poate împiedica să văd ridicolul situaţiei de faţă şi să înclin să-i dau dreptate lui Dinescu atunci când acuză o lucrătură politică. Cele două firme se numesc SC Agroindustriala SRL Ciubega şi SC Grădina cu Vişini SRL şi se ocupă cu domeniul conţinut chiar în denumiri, cu agricultura.

Sunt cunoscute calitatea de bon-viveur a lui Mircea Dinescu, pasiunea sa pentru viţa-de-vie şi activitatea de la ferma de pe malurile Dunării. Ciudat e că ANI a aflat abia acum, când Dinescu nu mai face parte din cercul de adulatori ai lui Traian Băsescu, şi a decis că pătlăgica nu mai poate fi compatibilă cu deconspirarea turnătoriilor şi nici ciorchinele de struguri cu scormonitul prin dosare. Şi asta în timp ce miniştri şi funcţionari infinit mai importanţi decât Mircea Dinescu sunt sau au fost, în toţi aceşti ani, în evidentă incompatibilitate.

De fapt, cazul Dinescu-CNSAS scoate la lumină absurdul legislaţiei româneşti, care n-are nici în clin nici în mânecă cu problema corupţiei, ci este croită parcă pentru a fi folosită ca bâtă politică atunci când e cazul. Ştiţi cât e de simplu? E suficient ca un ministru să-şi treacă afacerile pe numele nepoţilor şi, potrivit legislaţiei, să fie compatibil şi curat ca lacrima. Legislaţia lasă poarta larg deschisă unui afacerist cu asfalt să devină ministrul Transporturilor sau unui parlamentar cu afaceri în IT să influenţeze o lege care să afecteze domeniul respectiv.

Condiţia necesară şi suficientă e ca afacerea să nu apară pe numele lui. Dacă vrem o administraţie curată, ar trebui să schimbăm legea din temelii. Problema nu este că un ministru sau un funcţionar poate avea afaceri în domeniul pe care-l păstoreşte, ba chiar ar fi recomandabil, pentru că respectivul ar şti cu ce se mănâncă. Problema este ca opinia publică să ştie, iar respectivul să se recuze de la hotărârile sau de la voturile care ar influenţa acel domeniu. Totul pe faţă, curat, cu declaraţie publică şi verificările de rigoare.

Astfel, parlamentarii n-ar putea promova şi vota la legile care vizează domeniile în care au afaceri, iar miniştrii şi secretarii de stat aşişderea, n-ar putea elabora şi promova ordonanţe, hotărâri şi proiecte în domeniile în care au interese declarate. Simplu ca bună ziua. Şi eficient! Cale pe care au găsit-o alte ţări cu democraţii mai avansate decât a noastră. Altfel, vom continua să ne facem doar că luptăm cu corupţia.