Domnule Băsescu, îmi pare rău...

N-aţi dus niciodată la bun sfârşit ceea ce aţi promis, fie că aţi fost ministru, primar sau preşedinte.

...dar nu pot avea încredere în dumneavoastră! Dacă aţi fi fost întotdeauna un reformator „sângeros", un adept consecvent al terapiei de şoc, precum fostul guvernator al Băncii Centrale a Poloniei, Leszek Balcerowicz, poate v-aş crede atunci când îmi spuneţi că planul pe care l-aţi propus e singurul posibil pentru România. Aşadar, nu pot să nu-mi exprim îndoiala:

- pentru că aţi fost ministru în mai multe guverne după 1990, fără rezultate notabile

- pentru că n-aţi dus niciodată la bun sfârşit ceea ce aţi promis, fie că aţi fost ministru, primar sau preşedinte

- pentru că n-aţi lămurit niciodată pe deplin implicarea dvs. în „Dosarul Flota" şi l-aţi lăsat pe Daniel Morar, pe care l-aţi numit şef al DNA, să vă absolve de orice cercetare pe durata mandatelor

- pentru că n-aţi explicat nici până astăzi natura relaţiei dumneavoastră cu fosta Securitate

- pentru că, în calitate de primar, v-aţi atribuit, pe semnătură proprie, o casă din fondul locativ de stat pe strada Mihăileanu din Bucureşti

- pentru că, deşi aţi promis că veţi înapoia statului casa din Mihăileanu, v-aţi răzgândit

- pentru că aţi anunţat întreaga Europă că alegerile din 2004 ar fi fost furate, după care, ajuns preşedinte, aţi uitat de subiect

- pentru că n-aţi lămurit niciodată sursa bunăstării familiei dumneavoastră, pornind de la terenul din Băneasa şi terminând cu „vânzările anterioare" ale fiicei dvs., Ioana

- pentru că v-aţi pus pe listele de partid cealaltă fiică, Elena, şi aţi trimis-o la Bruxelles înainte s-o fi trimis la un curs intensiv de gramatică a limbii române

- pentru că aţi promis că vă veţi da demisia în cinci minute după ce Parlamentul vă va suspenda şi, apoi, v-aţi răzgândit

- pentru că aţi plâns în direct, în faţa naţiunii, pe umărul lui Stolojan atunci când ştiaţi că în spate se află un calcul politic, nu o boală reală a partenerului dvs.

- pentru că l-aţi pus premier pe Emil Boc de trei ori!

- pentru că în decembrie 2009 ne povesteaţi cum a ieşit  România din criză

- pentru că spuneaţi că sunt bani pentru majorarea salariilor profesorilor cu 50% şi că e doar o problemă de alocări bugetare, după care aţi întors-o ca la Ploieşti

- pentru că aţi ridicat-o pe doamna Elena Udrea de la rangul de simplu consilier la Primăria Capitalei într-una din cele mai influente poziţii politice ale ţării

- pentru că n-aţi suspendat-o pe doamna Ridzi, ca pe alţi miniştri, atunci când impostura era evidentă.

Din toate aceste motive şi din multe altele, pentru care nu am loc în acest colţ de pagină, nu-mi puteţi cere să vă cred. Şi, mai mult, nu-mi puteţi cere să vă cred atunci când vă secondează personaje ca premierul Emil Boc - care susţine azi, cu aceeaşi nonşalanţă, ceea ce a negat ieri - şi ministrul de Finanţe, Sebastian Vlădescu, care vorbeşte cu atâta convingere de efectul evaziunii fiscale cu... usturoi chinezesc asupra bugetului ţării.

Aud că Guvernul îşi va asuma răspunderea în Parlament pentru pachetul de măsuri convenit cu FMI. Ce să mai zic? Dumnezeu să ne ajute în încercările ce vor urma!