Dezastru nuclear

Catastrofă demografică! Populaţia naţională s-a redus la câteva mii de oameni! Cel puţin aşa s-a anunţat la TV pe 16 martie, cu litere de-o şchioapă: „ROMÂNIA ÎN STRADĂ“.

Asta la prima oră, înainte de începutul manifestaţiei din Capitală. După aceea au început să apară nişte cifre, dar cum probabil nu corespundeau aşteptărilor, au fost înlocuite de formula „mii de oameni".

N-aş fi pomenit asta, căci e departe de-a fi prima dată, dacă nu s-ar fi petrecut simultan un lucru tare curios: la începutul dramei nucleare din Japonia, când - cel puţin după informaţiile oficiale - centrala de la Fukushima nu era în pericol iminent, jurnaliştii români (în special televiziunile) anticipau apocalipsa nucleară; câteva zile mai târziu subiectul era expediat în grabă, după scandalul vămilor (reloaded), preşedinţia PDL, eventualele reaşezări de alianţe politice, două divorţuri la modă şi, cu voia dv, moţiunea de cenzură.

Între timp, pe agenţiile de ştiri şi posturile TV străine curgeau informaţii tot mai înspăimântătoare despre centrala nucleară, reactoarele pocneau unul după altul, se declanşau incendii, se ofereau explicaţii tehnice, străinii începeau să fugă din Japonia, vapoarele americane se îndepărtau, oficiali şi specialişti din toată lumea depăşeau faza de prudenţă (destinată să nu creeze panică), folosind sintagme tot mai grave, aflam că la faţa locului au rămas vreo cincizeci de oameni, la un moment dat erau retraşi şi aceştia, apăreau primele poze cu construcţiile afectate, nivelul radioactiv crescuse şi la Tokyo, bursele lumii se aşteptau la prăbuşiri, liderii europeni discutau cum să salveze Japonia, al cărei dezechilibru economic poate relansa criza mondială tocmai când aceasta stătea să se termine, şi - indiciul poate cel mai alarmant din toate - după zile de asigurări că totul e sub control, începeau şi oficialii niponi să lase să se înţeleagă că de-acum e posibil să se întâmple orice.

Da, dar ieşise România-n stradă! Sau măcar un nucleu al ei. Ăsta dezastru nuclear!