Catastrofa la români
0Inundaţiile din această vară sunt reprezentative pentru România din mai toate punctele de vedere.
Ploile nesfârşite nu pot fi considerate, fireşte, un specific naţional (deşi spiritele mai prăpăstioase pot susţine că a vrut Dumnezeu să ne pedepsească pentru ceva). Dar restul dimensiunilor acestei nenorociri sunt ale noastre, dintre noi, pentru noi.
Mai întâi gradul de pregătire, de prevenire sau măcar de reducere a efectelor. La fiecare val de inundaţii se discută frenetic despre sălbaticele defrişări, despre digurile insuficiente - şi cantitativ, şi calitativ - şi despre obstinaţia de a se construi case în zone inundabile. Această din urmă problemă cred că trebuie privită mai temperat: mă îndoiesc că, în toate cazurile, e rezultatul unei alegeri. E foarte uşor să întrebi uimit: De ce nu vă mutaţi colo pe deal? Păi, pentru că nu-i terenul meu! Ca să nu mai vorbim despre cei inundaţi în oraş!
Oricum, după ce iese soarele, uităm. Cei loviţi nu uită, noi, da. După inundaţiile precedente se vorbea apăsat despre procese intentate celor răspunzători de cedarea digurilor. Aleluia!
În al doilea rând, agitaţia oficială. Preşedintele, premierul şi mai mulţi miniştri (fără a mai vorbi despre liderii locali) au fost prezenţi în zonele afectate. O parte dintre oameni, presa şi, desigur, opoziţia, i-au acuzat de populism, de paradă, ce mare brânză fac acolo? Acuzaţiile pot fi integral sau parţial justificate. Da' ia să nu se fi dus! Putem uşor imagina ce titluri ar fi tronat pe prima pagină a ziarelor şi pe burtierele televiziunilor de ştiri!
În al treilea rând, e vorba de competenţă. Nu numai cea a autorităţilor, ci şi cea a proiectanţilor şi constructorilor de diguri. Unde o fi geniul ăla tehnic al românilor?
În fine, agora electronică. Pe forumuri s-a propus totul: inundarea Insulei Mari a Brăilei, închiderea Porţilor de Fier, deschiderea ecluzelor Canalului Dunăre-Marea Neagră etc. Cu argumente riguroase. Pro şi contra, evident. Încă o dată, românul de rând ştie totul. Şi-atunci, cum naiba de ne ies toate aşa cum ne ies?
Se încarcă comentariile...
