Păpuşi stricate

Vedem o droaie de oficiali aferaţi care se înghesuie acolo unde află («pe surse») că vor fi preşedintele, premierul sau măcar diverşi miniştri.

Nu e deloc o bucurie în aceste zile - dacă nu eşti pasionat de fotbal - să dai drumul la televizor. Avem la discreţie spectacolul terifiant al naturii. Potopul! Un Dumnezeu mânios ne oferă o dezlănţuire de forţe rar întâlnită. Mă înfioară această năpustire oarbă a apelor peste satele româneşti. Eh, dar mai sunt şi oamenii. Ce contrast! Spectacolul oferit de ei e foarte variat. Ceva între măreţie şi derizoriu. Avem întâi năpăstuiţii, sărăcimea, oameni care au pierdut totul în câteva minute. Ţi se face o milă nesfârşită. Apoi sunt ceilalţi, aflaţi la faţa locului din obligaţie. Avem aşadar înghesuită pe micile ecrane toată România -  „de la vlădică la opincă". Despre primii ştim - pensionari, şomeri, ţărani, „masele". Dar cine sunt ultimii? Vedem o droaie de oficiali aferaţi care se înghesuie acolo unde află („pe surse") că vor fi preşedintele, premierul sau măcar diverşi miniştri. O birocraţie care dormita bine mersi sub praful venit din stepele ruseşti, deranjată, iată, brusc de ape. Nu ştiu să facă nimic, nişte învârtiţi, milogi şi venetici. Vor să vină Armata să le facă treaba. Pe exemplul lor mulţi săteni fac la fel. Stau la cârciumă şi aşteaptă să vină soldaţii să le scoată apa din case. Măcar ăştia sunt sinceri. Nu mai au nimic. Se agaţă de oficiali, dau să le rupă hainele - nu cumva să plece din zona sinistrată să nu le dea şi lor ceva din schilodul buget al statului. Să nu uităm, victimele sunt în proporţie de 90% neplătitori de taxe şi impozite. Aşa au vrut guvernele şi legiuitorul, ca să menţină masa de manevră electorală sub control.

Avem acum ocazia să vedem adevărata faţa a administraţiei noastre în adâncimea dispozitivului. Şi ce vedem? Nişte indivizi care se prefac preocupaţi, încercând vagi zâmbete, luându-şi solemni angajamente în faţa şefilor, dând din mâini ca nişte păpuşi stricate. Sunt nişte pleşcari care încearcă să scoată şi din dezastru foloase „necuvenite", adică să pună mâna pe nişte ciment, să atragă nişte expertize, fonduri pentru refacerea zonei din care îşi vor reconstrui vilele, vor trage bani pentru partid (ca să se realeagă în 2012), dar mai ales pentru ei şi famiile lor, se înţelege. Regula e ştiută: „Renumeraţie mică, după buget, coane Fănică!" Drama e în jurul lor imensă, dar ei par să nu priceapă nimic. Îşi văd de interesul lor. Indiferenţi, şmecheri, incapabili şi cinici. Ridicatul din umeri în toate împrejurările mi se pare cel mai trist spectacol oferit de jalnica birocraţie românească în aceste zile, bine aranjată după 20 de ani de învârteli, interval în care şi-a însuşit tot ce se putea - acareturi, grajduri, case, terenuri, păduri, brutării, mori, fabrici etc. Iată-i pe aceşti bandiţi mascaţi în salvatori şi îngeri la lucru pentru binele public! Nu mai e vorba de tras sfori, de plecăciuni spre vizitatorii importanţi. Acum e vorba de făcut treabă, nu de pălăvrăgit, de tras sforile, de împărţit prada cu ştabii de la Bucureşti. Cam greu!

Nu au dexteritatea, alerteţea oficialilor veniţi din Capitală ca la un picnic „la inundaţii", să-i vadă ţara cât de apropiaţi de popor sunt! Aceştia ştiu să caute din priviri camerele TV şi cum să se aşeze tam-nesam în faţa lor. De ce dracu' au venit pe coclauri, în  noroaie, dacă nu se văd la ştiri, la breaking news!?! Ce profesional iau dânşii atitudini telegenice! Ştiu să se prefacă îndureraţi, energici, capabili să ofere soluţii, să rezolve prompt (pe hârtie) problemele. Dacă n-am şti cât de farseuri şi pezevenghi sunt, cu ochii după ciolan, i-am şi crede. Băieţii deştepţi din Capitală, grangurii, sunt modelele vii ale oficialilor din provincie şi mânuitorii lor dexteri. Dar ce imitatori proşti sunt!