Opoziţia misionarului

PSD susţine că nu doreşte să vină la guvernare decât după alegeri, dacă se poate, organizate la termen. Substratul acestui scenariu este că de azi până în 2012 PDL se face praf.

Ultimele sondaje de opinie care indică scăderea dramatică a popularităţii grupării Băsescu & Boc & PDL a sporit adrenalina în rândurile Opoziţiei. Dacă până acum părea o adunătură neresemnată cu pierderea alegerilor din 2008-2009 şi rătăcea frustrată prin sălile Parlamentului, acum nu se mai uită spre trecut, face planuri, visează cu ochii deschişi Puterea. Ambele partide - PSD şi PNL - au decartat. Dar scenariile sunt diferite. PSD susţine că nu doreşte să vină la guvernare decât după alegeri, dacă se poate, organizate la termen.

Substratul acestui scenariu este că, de azi până în 2012, PDL se face praf. Trebuie lăsat timp PDL-ului să se afunde şi mai adânc în eşec. Abia din toamnă, când populaţia va resimţi din plin efectele măsurilor dure luate de Cotroceni la 6 mai, căderea partidului de guvernământ va deveni ireversibilă şi chiar se va accelera. Astfel încât victoria PSD va fi mai categorică pe măsura ce trece timpul. În acest context, nu e cazul să se organizeze alegeri anticipate. E de luat în calcul că în 2012 va obţine 51 procente şi va guverna singur. Aş recomanda picioarele în ligheanul cu apă rece.

Premisa de la care pleacă strategii PSD este că social-democraţii capitalizează mai mult decât liberalii criza, erorile guvernării şi nemulţumirea populaţiei. Pe acest fond, PSD - sub conducerea lui Ponta - susţine mai ferm ca altădată valorile tradiţionale ale stângii. Cauza reală o găsesc în căutarea de electorat suficient de numeros care să-l aducă la Putere în 2012. Criza de acum e considerată la vârful PSD o ocazie perfectă pentru o reorientare ideologică şi, în consecinţă, a agendei politice proprii.

De unde îndepărtarea rapidă de PNL şi de ideea unui program politic comun. PSD face o corecţie de traiectorie, resimţită ca o condiţie obligatorie de noul lider Victor Ponta. În subsidiar citim reproşul că sub Adrian Năstase şi Mircea Geoană partidul o luase spre centru, creând o confuzie care a dus la pierderea mai multor rânduri de alegeri. Mai curând, de „vină" e schimbarea radicală a hărţii sociale a României în 20 de ani. Electoratul lui Iliescu s-a subţiat drastic, aşa că trebuie inventat unul nou. Oare căderea PDL este o condiţie suficientă pentru a crea un nou electorat de stânga? Sau ajunge vechiul vot negativ? Criza pare să fie ocazia potrivită pentru această schimbare.

Un pandant al acestei strategii este că destui cred la vârful PSD că partidul nu trebuie să facă mare lucru, dacă se poate chiar nimic, pentru a evita greşelile. Trebuie doar să aştepte, să joace pe erodarea de la sine a Puterii. Inevitabil, PSD - în aceste calcule - va câştiga alegerile din 2012. Aşa s-a întâmplat în 2000, când după guvernarea Constantinescu & CDR, fără ca PSD să fie prea activ, a revenit la Putere după patru ani de Opoziţie, jucând numai pe greşelile adversarului, pe nemulţumurile populaţiei, pe dezamăgiţi. Totul pe fondul unei crizei economice internaţionale, ca şi azi. Asistăm de la o vreme la o controversă din ce în ce mai vie între PSD şi PNL, ambele aflate în competiţie deschisă pentru a prelua Puterea pe ruinele lăsate de PDL. Suntem abia la începutul unui nou proces politic.

E de văzut.