Lunga vară fierbinte

Aceasta este cea mai tristă vară de când Băsescu e preşedinte, poate din întreaga sa carieră politică.

Băsescu a făcut tot ce a fost posibil să ne atragă atenţia asupra persoanei sale în final de sezon. Povestea cu spitalul, cu analizele, cu beţigaşele şi urechea domniei sale, de tot hazul, ca într-o piesă de Ionesco, a ţinut prima pagină. A fost însă doar un foc de artificii în pregătirea unui mare interviu dat la finalul celui mai prost sezon politic al său. Mai bine rămânea discret în umbră şi prefera să se ducă la mare, unde să se lase filmat de paparazzi pe terase într-o ambianţă quasifamilială.

Altadată, când îi mergea bine ce e drept, tactica asta a avut succes. De ce nu şi acum? Pentru că este cea mai tristă vară de când e preşedinte, poate din întreaga sa carieră politică. A căzut în numai două luni de la 43% popularitate la sub 20%. Asta melodramă de proporţii! Mai speră oare Băsescu să-şi revină în sondaje? Îl mai interesează povestea asta? Sau admiră corabia care se scufundă, filosofând ca orice căpitan de vas care îşi pierde nava la deşertăciune, la soarta omului pe pământ şi la alte asemenea subiecte gingaşe? Oricum, soluţia dată de experţii săi a fost fără sens. Departamentul de imagine i-a organizat o apariţie în prime time, la TVR, cu grijă, nu cumva să bată vântul melancoliei prea tare prin răspunsurile sale. Dl preşedinte a putut să se desfăşoare în voie. Am aflat totuşi multe din această apariţie inoportună, din replicile sale atât de defensive.

Siguranţa sa de sine a dispărut. Se poartă ca un personaj politic expirat, ca un om care îşi face socotelile şi constată falimentul. Pare un om al trecutului, ceea ce şi e de fapt. Dă semne de oboseală, e plictisit şi fără iluzii. Am auzit remarci la TV când amare, când cinice, când agasate. Am văzut ridicări de umeri şi priviri în jos.

Ideea era să ni se dea teme pentru acasă, să avem la ce medita în luna august în intimitatea căminelor noastre „ciuruite" de regimul său prezidenţial. Prestaţia sa a fost palidă. Băsescu pare la capătul puterilor, lipsit de soluţii. Eşecul clar al regimului său s-a văzut când ne-a oferit ideea generoasă şi patriotică să ne cărăm dracului din ţară, să muncim pe unde 'om găsi, pentru că vistieria statului gestionată de el şi de oamenii lui e goală. Nu avem bani de salarii pentru profesori, nici pentru medici etc. Din vina cui? I-a felicitat pe cei două milioane de români (dă cifre inexacte) care muncesc afară.

Soluţia dată de domnia sa sună cam aşa: dacă vrem să trăim decent şi să câştigăm mai bine, să ne grăbim să ne facem bagajele. Pentru un discurs prezidenţial în Europa de azi, nu e rău. Nu se putea o voce mai autorizată pentru a face bilanţul unui eşec de asemenea proporţii. Acolo sunt politicieni mai calificaţi, mai puţin corupţi, legile sunt mai bune, autoritatea instituţiilor mai mare. Aici sunt Băsescu&Co! Dacă e să îl credem chiar pe preşedinte, a ratat tot ce şi-a propus: să trăim bine, să desfiinţăm corupţia, să modernizăm statul. Iar criza economică a pus moţul pe tortul unei guvernări haotice, dedicată exclusiv căpătuirii clientelei proprii. Era un banc pe vremuri.

Brigitte Bardot a venit în România şi Ceauşescu a întrebat-o ce şi-ar dori. Răspunsul divei blonde: să dea paşapoarte tuturor românilor. Aha, vrei să rămânem singuri, numai noi doi!, a replicat, isteţ, Ceauşescu. Cam aşa stă treaba. Băsescu se pregăteşte să stingă lumina unei perioade confuze şi corupte cu final nefast, care îl are ca regizor pe domnia sa. Singurul ţel pe care şi-l mai poate impune este salvarea unei precare moşteniri politice. ­Altfel spus, să asigure supravieţuirea câtorva dintre cei care l-au servit cu zel.