Femeile dictatorilor

Descrierea relaţiei dintre Elena Ceauşescu şi soţul ei nu aduce nimic nou, autorul citând câteva lucrări mai vechi. Reia informaţii de circulaţie, care pentru un cititor occidental s-ar putea să mai aibă oarecare interes.

...E titlul unei cărţi cu care m-am păcălit la Paris, spre hazul unui amic care o păţise înaintea mea. Cu o formulă garantată de succes de la titlul apetisant, cartea rememorează poveştile de amor, căsniciile fericite şi nefericite ale câtorva dictatori din secolul trecut. De la Lenin, Stalin şi Mao la Mussolini, Hitler, Salazar, Jean Bedel Bokassa şi Ceauşescu. Alţii nu sunt pomeniţi, Juan Peron, Fidel Castro, Kim Ir Sen, Mobutu sau Gaddafi.

Există şi apariţii româneşti în această „pseudo- istorie". Întâi, arhicunoscuta Elena Ceauşescu, apoi necunoscuta Gabriela Drîmbă, a doua soţie dintr-o listă lungă a caraghiosului „împărat al Africii Centrale", Bokassa I, poligam declarat, stăpân peste două milioane de suflete. Scena încoronării sale, care o copiază în detaliu pe aceea a lui Napoleon din 1804, este homerică. Interesantă apariţia lui Giscard d' Estaing, care nu prea îl ţine la distanţă pe împăratul de operetă din fosta colonie. Dimpotrivă, îl cultivă dintr-un motiv simplu: d'Estaing e vânător pasionat. Şi cu Ceauşescu a avut o relaţie asemănătoare, din acelaşi motiv. Oficial şi neoficial venea în România să vâneze. Asta l-a făcut să închidă ochii la maniera brutală de a guverna a celor doi? Şi Ceauşescu a luat un sceptru voievodal, care a stârnit admiraţia lui Dali, nu ştim dacă ironică sau nu, şi a inventat funcţia de preşedinte al României pe care fireşte şi-a atribuit-o singur.

Descrierea relaţiei dintre Elena Ceauşescu şi soţul ei nu aduce nimic nou, autorul citând câteva lucrări mai vechi. Reia informaţii de circulaţie, care pentru un cititor occidental s-ar putea să mai aibă oarecare interes. Aşa reaminteşte că ea e mai vârstnică şi sexual mai experimentată. Că el e bărbatul unei singure femei etc. Reia şi basmul că el e bun, dar ea îl influenţează în rău etc. Ni se spune ceva şi despre idila romantică petrecută la 1 mai 1939. E un fals istoric pe care autorul îl crede uşor, prea dornic să plaseze o poveste pasagerului din trenul Paris-Grenoble care nu vrea să se plictisească. Mai interesantă mi s-a părut povestea dansatoarei folclorice care ajunge - la cererea „înaltului oaspete" aflat în vizită la Bucureşti în 1973 - una dintre nevestele lui Bokassa. Băieţii din jurul lui Ceauşescu au aranjat chestiunea ca pe o afacere de stat. În capitala centrafricană, românca trebuie s-o confrunte pe nevasta oficială, împărăteasa, altfel spus. Urmează mari scene tragicomice la curtea din Bangui, capitala imperiului. Telenovela se termină totuşi când Bokassa este alungat de pe tron de paraşutiştii lui Giscard d'Estaing, care are nevoie de un svung pentru campania sa prezidenţială. Mutarea reuşeşte, dar, fugit în exil, Bokassa, drept răzbunare, denunţă presei cadourile făcute lui d'Estaing. Scandalul provoacă pierderea alegerilor.
Cine zicea că istoria e un lucru complicat? Nu e.  Elementar, dragul meu Watson!, tot zice un detectiv de pe celălalt mal al Mânecii.