Febra Londrei

Lumea e frisonată aici de căsătoria regală de la sfârşitul acestei luni. Dincolo de elementul glamour şi de caracterul monden, e de fapt o mare afacere.

Sunt de duminică la Londra, la Târgul de carte, unde am lansat ediţia în engleză a uneia dintre cărţile mele, „Clienţii lui Tanti Varvara", apărută la The University of Plymoutth Press. Mai e şi Mircea Dinescu,  care marţi a gătit şi a recitat poezii. Nu e un program prea încărcat, aşa că e destul timp să te preumbli, să-ţi faci o părere. Londra e un mare oraş, foarte dinamic, cu o combustie puternică. Am fost vara trecută aici pentru două săptămâni, şi schimbările sunt evidente. Criza nu lipseşte, se simte o boare cenuşie, şi îmi amintesc imaginile TV cu protestele de acum câteva săptămâni, când, pe Oxford Street, mulţimea înfuriată de măsurile de austeritate anunţate de Guvern a spart vitrinele magazinelor şi a incendiat maşini. Fireşte, de lux amândouă. Broscuţa Volkswagen şi dughenele de ziare şi de fleacuri turistice au scăpat neatinse. Acum, bulevardele sunt liniştite, nimic nu aminteşte de proteste şi de pagubele înregistrate atunci. Maşinăria administrativă a primarului Boris Johnson a funcţionat... englezeşte. Nici presa nu mai aminteşte de acele zile fierbinţi, deşi nu s-a scurs cine ştie ce timp.

Lumea e frisonată aici de căsătoria regală de la sfârşitul acestei luni. Dincolo de elementul glamour şi de caracterul monden, e de fapt o mare afacere. Va aduce mari încasări, ipocrizia nu-şi are locul. Dacă ne gândim că se anticipează circa trei miliarde de telespectatori, putem să ne gândim la cât se va ridica un minut de publicitate TV. Plus radioul, presa scrisă, etc. Obiectele care amintesc de „William şi Kate" sunt peste tot. Te asaltează pe trotuare, în magazine, la tot pasul; deja mă agasează. Drapele, baticuri, eşarfe, căni, brichete, jobene, bibelouri, tricouri, orice ţi-ar trece prin minte. Invazia asta e cumva enervantă. Jucăria de făcut multe lire sterline funcţionează impecabil. Negustorii de aici sunt foarte profi, se vede.

Melodrama e la mare preţ, luna asta, la Londra. Şi sezonul se va prelungi cu alte ceremonii, la fel de generoase, cu televiziuni, mulţimi pe bulevarde etc., şi anume Jubileul reginei. Şi spectacolul nu se termină aici. Urmează altă mare montare, Jocurile Olimpice 2012. Alţi bani, altă distracţie. Mai bine zis, altă distracţie care aduce alţi bani. Natural că peste tot ­simţi acest aer fresh, energie cât cuprinde. Unii nu sunt mulţumiţi. Înţelegi asta când citeşti că rata şomajului e mai mare ca niciodată în ultimii 15 ani. Destui sunt sacrificaţi de schimbarea de generaţii, de înnoirea tehnologiilor, de o economie care nu încetează să devină cu fiecare zi altceva. Se construieşte mult, şantiere sunt peste tot. Nu e mizeria de la Bucureşti, unde, dacă ai un şantier în apropiere, eşti veşnic murdar şi nu se poate respira din cauza prafului. Regulile sunt dure şi nu ai unde să te duci cu o şpagă să rezolvi. Mai e ceva. Nu bagă nimeni buldozerul în clădirile vechi. Ele sunt privite cu respect şi tratate ca atare. Patrimoniul, aici, nu e doar un cuvânt pompos dintr-un dicţionar. Dacă nu pot fi salvate întregi, măcar faţadele sunt reabilitate şi puse în valoare. E interzis să dispară ceva din peisaj, ca la Bucureşti, unde orice marţafoi cu bani poate, mituind, să dărâme ce clădire pofteşte. Dar secretul Londrei de azi îl găsim în bănci, unde se înghesuie  tot străinul să pună banul, să investească. City-ul nu a fost la fel de zguduit de falimente ca Wall Streetul.