Două teme

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Demagogia, dublul discurs, minciunile sfruntate sunt monedă curentă.

Ultimele zile ne oferă un halucinant spectacol confiscat de două teme: 1- împărţirea ciolanului electoral şi 2 - Revoluţia din '89. Un amestec de derizoriu şi solemn foarte interesant.

Vedem pe ambele registre tot felul de inşi, de la impostori sadea şi închipuiţi la eroi şi antieroi. De la escroci la inşi veritabili de toate calibrele. De la pleşcarul banal la cartoforul care ciuguleşte firimituri şi cu care, dacă ai intrat în vorbă, trebuie să fii atent ce face cu mâinile - să nu te buzunărească. Alţii sunt de rang mare, de-a dreptul gangsteri politici sau de alt tip, domni hârşâiţi în rele, ca deturnări de fonduri, licitaţii trucate, delapidări şi afaceri veroase. Tipi care stau pe averi de peste una sută milioane de euro - asta la o evaluare grăbită.

Nu mai zic de hălcile trecute pe numele odraslelor, cumnaţilor, ginerilor şi oricărei rude care prezintă oarecari garanţii. Vine apoi caracuda, care anturează mereu orice pomană. E formată de sinecurişti, inşi cu profesii neprecizate, eroi de mucava, aşa-zişi experţi în împăturitul foii de ziar, amatori de situaţii grase unde ţi se cere să slugăreşti pentru a fi lăsat cu boticul la robinet.

Galeria se perindă în vremea din urmă, ca într-o paradă a modei canină, pe un podium unde evoluează fără jenă, etalând mahalaua cea mai groasă, prostul gust, kitsch-ul şi rar, alături de ei, figuri autentice. Nu mai zic ce îţi e dat să auzi - ce ifose, ce pretenţii, când deschid gura. Demagogia, dublul discurs, minciunile sfruntate sunt monedă curentă. Un soi de glazură soioasă formată din cinism şi rânjet face epocă. Suntem în zodia mistificărilor şi a neruşinării (şi nu de azi, de ieri).

Se pare că - paradoxal - ne place să ne bălăcărim în povestea asta, cu condiţia ca noi înşine să vedem aşa, la grămadă, că toţi, fără deosebire, ar fi zâne&feţi-frumoşi.

De ce acest fenomen la 20 de ani după Revoluţia din '89? Aş încerca un timid şi foarte parţial răspuns. De curând, Forbes şi Capital au publicat clasamentele celor mai bogaţi oameni din România. Sunt interesante pentru cine vrea să înţeleagă un proces subteran care în ultimii ani s-a consolidat.

Găseşti aici oamenii cei mai influenţi, cei care au acumulat mari averi. 80% din ei - a afirmat un corespondent BBC, săptămâna trecută, într-o transmisie realizată în faţa clădirii ex-CC al PCR asaltată de revoluţionari - au aparţinut vechilor structuri ale serviciilor secrete interne şi externe. Ce să însemne asta? Că la Londra, la Bruxelles etc, fenomenul se cunoaşte, nu e chiar un secret. După 20 de ani cam aici am ajuns, că ne place, că nu ne place. Oameni de afaceri potenţi, care fac azi jocurile, parlamentari, miniştri, patroni şi şefi de mari companii îşi au rădăcinile aici.

Şi nu numai - jurnalistul BBC restrânge aria de selecţie a puternicilor zilei. Ne lovim de ei pretutindeni la vârful partidelor, în mass-media, în sistemul bancar, asigurări, afaceri imobiliare. Apare întrebarea: Cine a câştigat în urma Revoluţiei din 1989? Insurgenţii, tinerii baricadelor? Sau cei care au ordonat să se tragă? Ori, poate, cei din spatele ferestrelor, care tremurau să nu cadă regimul Ceauşescu, de pe urma căruia aveau atâtea avantaje?

Nomenclatura, aparatul de partid şi administrativ s-au convertit peste noapte în „capitalişti" şi „politicieni democraţi" de tranziţie, după ce în anii '70-'80 s-au manifestat drept campionii „societăţii socialiste multilateral dezvoltate" şi ne băgau comunismul pe gât.

După ce au produs sărăcirea societăţii româneşti înainte de '89, au trecut la jefuirea aşa-zisei „proprietăţi a întregului popor" cu aceeaşi nonşalanţă. Cine a beneficiat de căderea lui Ceauşescu în perspectiva celor 20 de ani scurşi de atunci? E o întrebare.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite