Desant

În faţa valului de infractori «reveniţi în sânul familiei», instituţiile noastre par descumpănite şi se cam clatină.

Anul 2009 a fost unul în care, ca să mă exprim în limba de lemn, „siguranţa cetăţeanului" a devenit un fel de glumă proastă a politicienilor. Dacă este cineva care se simte în siguranţă pe străzile din oraşele noastre, să anunţe la 112. Ultimul an a fost martor al unei recrudescenţe fără precedent a violenţei. S-a trecut de la faza individuală, artizanală, „provincială", aş spune, la ceea ce se numeşte la propriu „crimă organizată". Sunt operaţii la scară mare, care au un teritoriu de desfăşurare depăşind cu mult graniţele României. E vorba de Europa şi spaţiul ex-sovietic, de Turcia şi Orientul Apropiat. Cine nu a remarcat efectele benefice ale faptului că 3,5 milioane de români lucrează în Occident? Presiunea pe piaţa internă a forţei de muncă a scăzut masiv, iar cei plecaţi sunt principalii susţinători ai bugetului (chiar dacă sumele trimise acasă anul trecut s-au diminuat cu 1/5).

Un efect secundar este că printre cei plecaţi se găsesc şi delincvenţi autohtoni. Infractorul îşi începe cariera la colţul străzii, în găştile de cartier, cu mici furtişaguri şi agresiuni. Trece apoi la infracţiuni minore, urmărite şi pedepsite de lege (dar mai mult trecute cu vederea). Dacă scapă de arestare şi de nişte scurte termene de închisoare, ajunge la câteva mii de kilometri la vest, atras de mirajul unei societăţi prospere. Aici găseşte un câmp de desfăşurare a „talentelor de şmecher" mai vast şi beneficii pe măsură. Aici se califică, învaţă meserie, trece la furturi de maşini la comandă, la bancomate, reţele de trafic de carne vie şi droguri. Se organizează în bande, construiesc structuri ierarhizate pe principii mafiote şi paramilitare cu ramificaţii transfrontaliere. După ce ucenicesc la granzii locali, se autonomizează şi lucrează pe cont propriu.

Dacă economia mondială a mers bine până în septembrie 2008, nici interlopilor nu le-a mers rău. Cum a venit criza, peisajul s-a schimbat, regulile jocului la fel. Prada s-a micşorat întâi de toate, dar riscurile au crescut. Debuşeele s-au împuţinat şi cele rămase au fost confiscate de localnici sau de mafii de emigranţi mai puternice, formate de ruşi şi ucraineni. Efectul este că destui dintre cei calificaţi pe aceste pieţe sofisticate preferă să se întoarcă acasă şi să investească aici în afaceri legale şi, mai ales, ilegale. Se descurcă chiar mai bine, mixând operaţii derulate în Occident cu cele de acasă, azi, când oportunităţile occidentale s-au restrâns drastic. În faţa valului de infractori „reveniţi în sânul familiei", instituţiile noastre par descumpănite şi se cam clatină. Sunt infractori cu echipamente mai bune decât Poliţia, bine organizaţi, cu putere financiară, cu un know-how dobândit în Anglia sau Italia. Mai ales, au o atitudine plină de îndrăzneală şi sfidare faţă de legi, tribunale, poliţişti. Atacurile cu mână armată, omorurile la comandă, jafurile s-au înmulţit anul trecut, fără ca anchetele să ducă la rezultate concrete în cele mai multe cazuri. Un asemenea moment am mai trăit doar când Ceauşescu a golit puşcăriile, iar străzile au devenit peste noapte de nefrecventat.

Desantul DIICOT de săptămâna trecută de la Iaşi şi capturarea mai multor membri ai clanului Corduneanu, ca şi arestarea grupului Băhăian vor aduce multă apă la moară jurnaliştilor. De observat acum doar că este pentru prima dată în ultima vreme când autorităţile preiau iniţiativa, au reacţie, nu mai ridică din umeri neputincioase şi nici nu se fac că nu văd că situaţia a devenit dramatică. E pariul lui Blaga.