De ce tace Băsescu

În loc să ne ofere bucuria victoriei, Băsescu tace de ceva vreme, făcând să se înmulţească întrebările în jurul persoanei sale.

După alegeri, mon président a rostit: „Un fleac. I-am ciuruit!" şi dus a fost. Îl înţeleg. Cu două săptămâni înainte de 6 decembrie nu credea că va câştiga, refuza să participe la acţiunile stafului său de campanie, considerându-le o pierdere de timp. Făcea calcule serioase cu ce va face mai departe.

Greşelile grave ale stafului de campanie advers i-au redat mandatul la Cotroceni. Şi în loc să ne ofere bucuria victoriei, tace de ceva vreme, făcând să se înmulţească întrebările în jurul persoanei sale. Era de aşteptat un activism de zile mari. Să fie prezent la toate televiziunile în talk-show-uri, să dea conferinţe de presă, să facă săptămânal vizite de lucru prin ţară. Să aflăm că prezidează şedinţele Guvernului sau că merge la Parlament să trimită mesaje. Scandalagiul de altă dată a fost înlocuit de un taciturn, de un filosof singuratic.

De trei luni face pe Hamlet, plimbându-se fantomatic pe zidurile Elsinorului - citeşte Cotroceni-, declanşând o psihodramă naţională. Dacă asta a dorit, a reuşit. Asta îmi aduce aminte de un personaj al lui Călinescu, care şi-a înscenat propriile funeralii ca să vadă cum reacţionează rudele, prietenii şi inamicii. Poporul se simte părăsit de cârmaciul providenţial. Atât cei 5,2 milioane care l-au votat, cât şi restul de două ori pe atât care nu l-au votat.

Mulţi se întreabă „de ce absentează, unde e?" Purtătorul de cuvânt, guraliv altădată, nu a ieşit să dea vreo explicaţie. Suntem lăsaţi să fierbem în suc propriu. Unora le e dor de apariţiile prezidenţiale atât de bruşte, de imprecaţiie sale de altădată, când presa nu făcea decât să îi comenteze gesturile şi să îl citeze copios pe prima pagină, făcându-i propagandă pe gratis.

Mă şi întreb ca prostul din ce va trăi mass-media fără personajul său favorit. Scenariile cele mai fanteziste circulă prin târg în absenţa zeului noului cult al personalităţii în vremea tranziţiei de la postcomunism la populism. Fiecare ins care se pretinde informat are o explicaţie. Se zice că ar fi bolnav - o recidivă apărută în urma mai vechii operaţii efectuate anii trecuţi la Viena. Alţii zic că a băut prea mult la viaţa lui şi că ar avea ficatul praf. Aceştia zic că ar fi trecut de la whiskey, pasiunea lui veche şi arhicunoscută, la benignul vin.

Tot ei zic că e sub supravegherea medicilor. Dacă e aşa, îi doresc însănătoşire grabnică şi să lase paharul, că e mai sigur. Am în cap nişte imagini cu Boris Elţîn, pe care nu le-aş dori repetate pe Dâmboviţa. E şi mai bine pentru el personal şi familia lui. Cred că tăcerea lui Băsescu are totuşi nişte explicaţii:

1. E obosit după campanie, în plus vrea să vadă cum se descurcă partidul şi Guvernul. E o simulare pe pilot automat, un scenariu cu tema „cum se va descurca PDL în 2012-2014.

2. Băsescu se ţine departe de viaţa publică, vrea ca măsurile nepopulare să cadă pe umerii guvernului Boc. Îi lasă pe alţii să aducă veştile proaste ca să aibă la o adică ţapi ispăşitori, el pregătind în linişte cu „intelectualii de partid" şi cu „grupul Oprea" garnitura a doua, cu care va înlocui echipa Blaga, Berceanu,Videanu&Boc. E o situaţie economică foarte grea, în contradicţie cu promisiunile şi asigurările din campanie. În acest context dur, a renunţat să fie un preşedinte jucător, preferând prudent expectativa.

3. A câştigat, dar nu e pregătit pentru un nou mandat. Are nevoie de timp pentru a formula un plan pentru ce va face cinci ani cu noi. Altfel spus, nu ştie ce să facă şi nu are nimic de spus deocamdată. Cât va dura această tăcere rămâne de văzut. Când va avea în cap ceva precis, va reveni în prim-plan. Iubeşte prea mult jocul politic ca să stea departe prea mult timp.