Da capo

Telenovela «2009 - an de măreţe realizări» se va termina la 31 decembrie a.c. sau va continua în acelaşi stil şi anul viitor, 2010.

România intră într-un an complicat, efect nu atât al crizei generale (alibi perfect), cât al măsurilor neluate în 2009 - când politicienii au menajat bietul popor român (citeşte electorat), pentru că ei înşişi umblau orbiţi de fantasma puterii. Mai ales cucerirea Cotrocenilor a fost miezul tuturor obsesiilor. Candidaţi&contracandidaţi s-au ferit cel mai tare să dea veşti proaste. Tot ce a putut fi folosit ca anestezic s-a folosit. S-au pompat bani de la FMI în salarii şi pensii. Concedierile s-au amânat până în 2010. Întâi le luăm votul, şi apoi îi dăm afară - a fost adagiul. Cam cinică morala.

Guvernul s-a împrumutat masiv din „privat", pe termen scurt şi cu dobândă mare. Datoria publică a crescut exponenţial, având ca scuză alegerile. Numai şi numai ca lumea să nu fie supărată, îngrijorată şi să meargă la vot. Să nu iasă în stradă ca să protesteze împotriva scăderii standardului de viaţă. Iarna asta va fi grea, pentru că vor apărea primele semne rele. Când vor veni primele facturi la energie şi banii încasaţi de fiecare vor fi cam cu o treime mai puţini, vom putea spune că încep să se resimtă primele efecte ale crizei.

Deocamdată, Guvernul aşteaptă ca pe o mană cerească tranşa FMI, să mai salveze ceva. Principiul amânării scadenţei funcţionează şi în acest caz. Ne va da oxigen pentru trei luni. Apoi? Ne vom speti să plătim (din ce?) datoria. Dar refomele, ajustările tot trebuie făcute, oricât de nepopulare ar fi. Stratagema tergiversării lor a reuşit, lumea s-a prezentat la urne, într-un procent respectabil, votând un „catch all candidate" de factură populistă, OK. Dar acum nu se mai poate amâna.

Peisajul politic este foarte asemănător cu cel din momentul căderii Guvernului Boc la moţiunea de cenzură. Acelaşi preşedinte, acelaşi Parlament, acelaşi Guvern. Deosebirea este că problemele s-au acumulat şi agravat. Scadenţele se apropie şi cei care deţin puterea nu au încotro, trebuie să „ia taurul de coarne". Guvernul e-n căutare de soluţii. Până acum, cei mai mulţi dintre miniştrii trecuţi prin comisiile Parlamentului nu au probat că ar deţine vreuna. Se pare că tactica la care vom asista va fi una simplă: „văzând şi făcând".

E, totuşi, de neimaginat că se mai poate aplica metoda tergiversării pentru alte câteva luni ca în 2009, când deadline-ul din 6 decembrie a pus o cenzură peste toate iniţiativele reale sau fictive. Acum au la dispoziţie trei ani de linişte electorală. Întrebările care se pun nu sunt complicate. Se va continua în aceeaşi logică de conflict, grijulie la cine ţine prima pagină şi cine face ştirile la programele de news teve? Vom avea aceeaşi sarabandă de false subiecte şi agende, care nu au nimic cu economia reală şi nici cu problemele sociale?

Telenovela „2009 - an de măreţe realizări" se va termina la 31 decembrie a.c. sau va continua în acelaşi stil şi anul viitor, 2010. Costurile ar fi imense. De altfel, nici nu cred că Guvernul îşi poate permite un asemenea lux. Desigur, Emil Boc poate fi debarcat şi servit populaţiei la tavă chiar de către protectorul lui de azi, Traian Băsescu, drept ţap ispăşitor. Asta s-ar întâmpla la momentul potrivit: proteste sociale, greve, sindicate în stradă. Când se va căuta o supapă, cineva va plăti.

Chestiunea este alta - aceste problemele trebuie rezolvate, nu doar manageriate ca imagine sau din punct de vedere electoral. E prea ieftin să oferi justificări. Să dai vina pe criza financiar-bancară mondială. Pe lipsa fondurilor, pe absenţa investitorilor străini, pe lenea proletarului român, pe ghinion şi haos, pe precedentele guverne, pe Parlament. Nu ştiu de ce, dar am impresia că se pregătesc deja câteva bune explicaţii.