Cartierul Primăverii&Co

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Clasa noastră politică este servitoarea unei clase de aşa-zişi capitalişti, clădită prin rapt.

Cam la 20 de ani de la cel de-al Doilea Război Mondial, dictatura de import, sovietică, a fost preluată de „ai noştri“, sub sceptrul elogiat de Salvador Dali, al lui Nicolae Ceauşescu. Şi aşa, am ajuns în ’89, când a avut loc altă răsturnare – de data asta, aceiaşi tovarăşi marxist-leninişti au trecut cum-necum la o viaţă politică pseudodemocratică de inspiraţie occidentală, după nişte evenimente enigmatice, petrecute în estul Europei. În ultimii 20 de ani  am avut mai multe rânduri de alegeri, care mai de care mai trucate. Am asistat şi la eşecuri monumentale şi gafe tragice, cum ar fi aducerea minerilor să „planteze flori pe rigola Teatrului Naţional“. Am văzut corupţie cât casa, o corupţie care nu are atât a face cu tradiţia fanariotă, ci mai curând e legată de lăcomia rapace a nomenclaturii & Co. care, în haosul postdecembrist, s-a convertit la capitalism. Fireşte, după ce vreme de 45 de ani ne-a băgat pe gât o porţie babană de stalinism. Până în 1965 ca partid internaţionalist, supus Moscovei. După ’65, ca naţionalist, condus strict de familiile roşii autohtone, cominterniste sau mai puţin. Convertiţi proaspăt la capitalism, ­l-au lăsat din braţe pe Ceauşescu şi i-au venit chiar de hac când a dat semne că nu vrea să plece de la putere. Apoi, aceşti aparent „nou-veniţi“ s-au dovedit animale de pradă extrem de dotate să apuce, să înhaţe tot ce mişcă, să practice jaful la scară mare. „Avuţia întregului popor“, industria grea, petrochimia energetică, pădurile, terenurile agricole, băncile etc. au trecut, din nebăgarea noastră de seamă, în mâinile lor extrem de private. Hoţie pe faţă, pardon, adică tranziţie de la comunism la capitalism. Şi această operaţie le-a reuşit, după cele din anii 1944-48, şi 1965 -68. Cartierul Primăverii, unde s-a instalat nomenclatura românească în anii ’40, încă o dată a supravieţuit. O manevră reuşită, tactic şi strategic. Nomenclatura s-a salvat cu onor. A rezultat un pseudocapitalism, limitat şi corcit, plin de capcane care nu mai e comunism, dar nici economie de piaţă nu e. S-au schimbat monopolurile de stat cu cele private, la fel de nocive. Vechea clasă conducătoare roşie a devenit incoloră ideologic, luând culori electorale diverse. S-a trecut la cartelarea neruşinată a şmecherilor. Ei simulează democraţia şi capitalismul, şi o fac pe burghezii. ­S-au dovedit maeştri la devalizarea averii publice, la îmbogăţirea prin intermediul licitaţiilor trucate şi a încredinţărilor directe. Au creat mafii politico-financiare prin care s-au pus la adăpost de orice schimbare de proporţii în societatea românească. Şi-au împărţit România, devenită o pradă, pentru câteva generaţii. Sunt în spatelele uşilor închise ale partidelor. Acestea se luptă pentru putere numai pentru a-şi satisface clientela care le plăteşte campaniile electorale şi îi îmbogăţeşte pe politicienii de la vârf. Clasa noastră politică este servitoarea acestei clase de aşa-zişi capitalişti, clădită prin rapt. În mare, nu mai e nimic bun de aşteptat de la ea. Când începe prost (decembrie 1989) o poveste nu are cum să se termine cu happy-end.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite