Caporalul

Antipatia bruscă a preşedintelui pentru amicul său politic şi tovarăş de pahar vine dinspre o doamnă, căreia secretarul general al PDL i-ar fi zis ceva de dulce de faţă cu toată lumea, când a fost propusă într-un post mare în partid.

Bun, PDL „nu trebuie condus ca o căprărie... de un caporal!", aflăm cu emoţie. Ca şi cum până acum ar fi fost condus altfel! Cum se zice, Băsescu te face din vorbe: una zice azi, alta - mâine, când neagă ce a zis ieri. Eu mi-i amintesc pe amândoi ca foarte apropiaţi în 2004, când în campanie se retrăgeau în locuri discrete, pentru a face planuri şi a pregăti lovituri electorale. Nimic nu părea atunci să tulbure încrederea reciprocă a celor doi. Se pare că antipatia bruscă a preşedintelui pentru amicul său politic şi tovarăş de pahar vine dinspre o doamnă, căreia secretarul general al PDL ­i-ar fi zis ceva de dulce de faţă cu toată lumea, când a fost propusă într-un post mare în partid. Sfidând pe toată lumea, pentru că delegaţii pur şi simplu nu o cunoşteau. Nu s-ar fi întâmplat nimic dacă doamna nu ar fi fost puternic susţinută de la Cotroceni. De atunci, dl preşedinte să nu-l vadă în ochi pe Blaga. Aşa s-a căscat o falie în partid, între cotrocenişti, favoriţii Curţii, şi oamenii din teritoriu, care ştiu de Blaga, dar nu şi de nou-veniţi, consideraţi prea gălăgioşi, carierişti, grăbiţi să le-o ia înainte veteranilor din atâtea campanii câştigătoare. Dar poate mă înşel, şi informaţiile „pe surse" nu ajung pentru a descâlci o situaţie care s-a complicat mult în partidul de guvernământ, mai ales după izbucnirea crizei, anunţarea măsurilor de austeritate, scăderea dramatică în sondaje şi apropierea alegerilor din 2102.

La Cotroceni există o alergie la... caporal. Băsescu ar fi spus: „Oricine, dar nu Blaga!". Perspectiva ca Blaga să ajungă şeful PDL - iată o imagine care îl înfurie pe Băsescu. Asta a dus la soluţia scoaterii de la naftalină a lui Boc şi a blocat pertractările normale dinaintea unui congres. Boc a reapărut pentru că tabăra anti-Blaga nu a găsit un candidat capabil să-l bată pe acesta la congres. Boc părea să aibă cariera încheiată, şi ştia acest lucru, devreme ce, în urmă cu câteva săptămâni, Băsescu încercase să convingă filialele partidului să renunţe la el, pentru a aduce un premier tehnocrat.

Argumentele folosite atunci? „Este expirat", „e ca o piatră de moară de gâtul partidului", „e impopular", „cu el la cârmă vom pierdem alegerile", „la Palatul Victoria trebuie adus cineva căruia să nu i se poată reproşa scăderea standardului de viaţă şi recesiunea". Filialele s-au opus, Băsescu a cedat, dar a suspectat că e mâna lui Blaga, omul cu cea mai mare autoritate în teritoriu, interesat să rămână Boc la Guvern, pentru a lua partidul. Aşa, Băsescu, în lipsa unui contracandidat pentru congresul din mai, l-a redescoperit pe Boc. A invitat la el şefii de filiale, parlamentarii şi le-a... lăudat calităţile lui Boc! Apoi le-a explicat ce vrea. Pe scurt, Boc nu e bun la Guvern, dar e bun la partid! Blaga s-a văzut repede lipsit de suporteri. Filialele au trecut sub stindardul lui Boc (citeşte Băsescu). Ca premier are mulţi obligaţi, robinetele sunt în mâna lui. Va fi votat la congres, dacă nu din convingere, din interes. Şi, ca să nu existe nicio îndoială, zilele trecute, preşedintele Băsescu şi-a afirmat clar susţinerea pentru Boc, candidatul său.