Boc, un personaj tragic

L-am urmărit zilele trecute pe Boc evoluând în faţa camerelor. Omul nu are idei, repetă papagaliceşte câteva fraze.

 E un recitator uneori mai reuşit, alteori mai puţin. Cum face pe elevul harnic, dornic să răspundă bine la tablă, e simpatic, chiar m-a înduioşat.

Omul face eforturi să iasă cu bine dintr-o aventură (guvernarea) pentru care nu e pregătit. Băsescu l-a selecţionat pentru că este cel mai supus emul al său. Nu i-a ieşit - şi e de presupus că nu îi va ieşi vreodată - din cuvânt. La un moment dat îl va sacrifica, iar Boc se va retrage fără să cârtească. Nu va lăsa regrete, va fi uitat repede. Va rămâne numai ca personaj al unor bancuri în circulaţie cât a fost premier.

E evident că nu ştie ce să facă şi că e depăşit. Şi chiar dacă ar şti, îi lipseşte curajul. Premierului (de fapt un plenipotenţiar cu titlu personal al lui Băsescu în Palatul Victoria) îi place rolul pe care îl interpretează. E un actor de trupă, scos dintre figuranţi şi pus de un regizor să joace un rol principal. E o partitură care i se potriveşte. Băsescu l-a mandatat tocmai pentru că nu are personalitate, este un yesman.

Repetă ca o păpuşă spre cel care l-a inventat doar da, să trăiţi, am înţeles! Complexele lui fizice (de ins fără statură) şi sociale (de băiat sărac venit de la ţară) îl domină. Când apare la TV i se adresează exclusiv şefului, nu nouă.

Să presupunem că ar avea totuşi un dram de curaj să schimbe ceva, ce s-ar întâmpla? Clientela, înfiptă bine în banul public, nu l-ar lăsa s-o facă. Efectul reformei ar fi dezagreabil pentru cei care s-au ocupat de făcut averi din pus borduri, tras ţevi, întins asfaltul, livrat energie ieftină, văruit faţade, strâns gunoiul. Sunt profitorii economiei de piaţă pervertite, controlată de ex-securişti, şmecherii comerţului exterior ceauşist, de mafioţi. Situaţia de azi este efectul felului în care România a trecut de la comunism la capitalism.

Mulţi din zona puterii (s-au aflat mereu aici, indiferent ce partid făcea legea - acum joacă cu PDL, cum au jucat înainte cu PSD şi PNL) s-au specializat să stea cu boticul la robinet. Ca să primească contracte pe sprânceană, să facă aranjamente profitabile, să li se încredinţeze de-a moaca şi direct afaceri de miliarde. Ca să aibă de unde da la partid, clientelei politice şi anturajului propriu, care te slugăreşte fidel numai cât îi bagi în buzunare.

Mai trebuie să ducă şi acasă nişte milioane această struţocămilă politico-afaceristă. Îi aşteaptă neveste, gineri, verişori, tot hulpavi. Unei economii de piaţă de faţadă, unui regim democratic de faţadă îi trebuie un premier de faţadă. Acesta e rolul în care Boc a fost distribuit. În politică, azi eşti (la putere), mâine nu eşti.

Timpul în care poţi să te îmbogăţeşti e scurt. Boc nu trece la reforme şi pentru că e blocat în acest hăţis de interese. Îi rămâne să facă glumiţe prin talk-show-uri sau să se dea mare, cât să nu îşi supere şeful. El e omul situaţiei, e perfect în împrejurările de faţă, o marionetă tehno. Se lasă folosit, ca să primească onoruri mult peste potenţialul său real. Băsescu l-a simţit ambiţios şi se foloseşte de el.

Aştept cu răbdare să îl întâlnesc pe Boc după ce va fi dat afară. Parcă îl văd plimbându-se melancolic, dialogând cu umbra sa despre ingratitudinea celor din jur. Am avut invitaţi în zece ani de televiziune multe asemenea exemplare de zei căzuţi, care au crezut că lumea e la picioarele lor şi că sunt de neînlocuit. Eh, apoi s-au rostogolit din înaltul cerului şi nu le-a fost bine deloc. Judecăţile amare, când sunt uitaţi, nu slujesc la nimic. E prea târziu.Ce dacă, în sfârşit, înţeleg farsa tragică, tragicomedia în care au jucat întâmplător şi vremelnic rolul de cap de afiş. Istoria e cel mai crud animal.

Stelian Tănase este scriitor, publicist, politolog, realizator de emisiune de televiziune. A publicat romane, volume de eseuri şi de memorialistică.