Nu-mi place! – zise el, înfulecând

Majoritatea celor care trăiesc sub semnul lui nu mănânc asta nici mort ar mânca şi-o mătrăgună fără să crape, dacă n-ar şti ce-i aia.

Nu mănânc lactoză! - gânguri un musafir de-al meu, iar când l-am întrebat dacă ştie exact ce e aia lactoză, a căscat gura ca un calcan muribund, cu cârlig în buză. Eu ştiam, fiindcă am un coleg care e chiar intolerant la tot ce conţine lapte, deci eram la curent cu simptomele.

A trebuit să mă jur pe Biblie că nimic din ceea ce se sleia pe masă nu conţinea aşa ceva. Am uitat că în clătite pusesem un kil de lapte. El a înfulecat vreo opt şi n-a avut nici pe dracu', fapt care mi-a şmotruit iniţial conştiinţa, ulterior însă mi-a revelat un stol de păsărele care zburau în jurul ţestei sale.  

Nu mănânc miel! - a declarat un alt musafir, cu ocazia (evident) Paştelui. Am pus farfuriile cu miel în punctul cardinal opus, masa era lată, n-avea cum să le ajungă. Dar după ce-a testat vreo doi litri de vin, pasămite mâna i s-a lungit şi-a înşfăcat din greşeală o costiţă de oaie din platou. A halit-o cu o poftă de acvilă vitregită. La final, s-a bătut pe burtă: „Ce cotlet bun, fată!". Am deschis gura spre a-i divulga obârşia, apoi m-am răzgândit. Dacă-i priise omului, era mai prudent să nu scuip detalii care i-ar fi putut declanşa refulări spectaculoase.

Nu mănânc fructe de mare! - a bubuit un amic, la circa opt secunde după ce mâncase (evident, fără să ştie amănunte) o paella care includea un pumn de creveţi.

Majoritatea celor care trăiesc sub semnul lui nu mănânc asta nici mort ar mânca şi-o mătrăgună fără să crape, dacă n-ar şti ce-i aia. La ei, totul vine de la cotloanele misterioase ale unei căpăţâni pentru care sugestia e mai forţoasă decât raţiunea. Nu contează ceea ce mănânc, contează doar ceea ce ştiu că bag în gură.

O cola light, vă rog! - spui, neştiind dacă-ţi va aduce una cu zaharină sau cu zahăr, fiind ea cam de la dozator, la multe cârciumi. Dar dacă ştii că e cu aspartam, dormi liniştită şi eminamente neburtoasă.

Nu vă supăraţi, merdeneaua aceasta este de post? Mda! - vine răspunsul, deşi puteai să juri că brânza e de dulce. Vestea bună e că merdeneaua cu brânză conţine orice în afară de brânză. Vânzătoarea te va asigura că brânza din produsul expus e din soia. Tu nu eşti topită după pateurile cu tofu, însă credinţa cere sacrificii.

Clişeul cu cei cărora le serveşti picioare de broască şi le spui că sunt aripioare de găină e deja enervant. Dacă vrei să mănânci batracieni, ia-ţi pentru tine, iar pentru restul amărâţilor cumpără nişte aripi de pui, oricum sunt mult mai ieftine.

Pentru „ghici ce-ai mâncat" sunt adorabile, deşi imbecile. Vai, liniuţele alea nu erau mărar, erau picioruşele de la scorpion!

Mâncarea e din ce în ce mai proastă! - urlă românul din ce în ce mai obez. Mâncarea e proastă în măsura în care nu ştie tabla înmulţirii, altfel cred că e la fel de tâmpită ca acum 20 de ani, când avea grăsime roz în loc de cremă de carne. La ora actuală, parizerul şi crenvurştii conţin slănină, şorici, pieliţă, zgârciuri, ochi, urechi, oase tocate, untură, vagi urme de (resturi de) ficat. Cu toate astea, crăpelniţa preferată a românului care face turism în Occident e hot dog-ul. Ai noştri insistă să creadă că porcăriile austriece sunt mai bune decât alea româneşti. 

Aştept cu interes vremea când oamenii vor pretinde că salamul ardelenesc e mai calm şi mai moţcăit, iar cârnaţii olteneşti pun seara, pe noptieră, două pahare, unul plin şi unul gol: poate le e sete, poate nu le e sete.

Simona Catrina este editor coordonator la revista „Tango" şi colaborează la ziarul „Adevărul" din 2011.