La mare, cu mic, cu (burtă) mare

“Voi, cei care oftaţi nostalgici după eugenii, mentosane, cico, mozaic, gumela şi bomboane cip, aflaţi că există şi lucruri care nu s-au schimbat deloc în ultima sută de ani."

Noroc că mai sunt pe lume şi oameni întregi la cap, care dau să se sinucidă ca să nu intre în puşcărie, că altfel vedeam la TV numai burticile bronzate ale celor dintâi scoborâţi pe însoritul şi pitorescul litoral al Mării Negre.

Cu trei zile înainte de glonţul lui Năstase, televiziunile aveau rubrici zilnice de reportaje „la malul mării", în speţă nişte descinderi cu cameramani şi reporteri buimaci, care hărţuiau onorata clientelă a tolănirii publice.

Năstase i-a enervat pe mulţi cu revolverul lui, fiindcă din cauza acestor mofturi, multe perechi de sâni goi au căzut într-un trist anonimat. Pentru prima dată în istorie, Smurd a fost mai atractiv decât relieful defrişat al fetelor fugite deja în vacanţă (fiindcă le-au explicat contabilii lor: bacul nu aduce aceleaşi beneficii precum epilarea braziliană, pentru bikinii internaţionali, iar asta se poate demonstra în Excel).

Voi, cei care oftaţi nostalgici după eugenii, mentosane, cico, mozaic, gumela şi bomboane cip, aflaţi că există şi lucruri care nu s-au schimbat deloc în ultima sută de ani. Printre ele, formula chimică a plajelor. Păpuşile care vin la mare pentru expunere (şi nu la soare mă refer) interferează simbiotic cu mamăile care ajung acolo pentru experienţele de neuitat cu nămol. În ambele cazuri, plăcerea merită toţi banii - ai tăi sau ai sponsorilor, după caz.

Zelul reportericesc include fraze care m-au convins că, atunci când o să mă fac mare, o să fiu turist: „plajele au devenit neîncăpătoare" (şi totuşi, o grămadă de fiinţe care abia încap într-o cabină telefonică şi-au făcut loc pe plajă, nu ştiu prin ce lege fizică), „arşiţa i-a împins pe români la malul mării" (dacă-i împingea şi pe străini, trăiam şi noi mai bine), „turiştii au luat cu asalt litoralul" (dacă românii ar fi luat cu asalt câte ceva de câte ori zic reporterii că au făcut-o, până acum eram stăpânii lumii, iar americanii erau furnizorii noştri de lanterne, creveţi şi loţiuni împotriva cheliei).  „Românii au venit cu mic, cu mare". Paradoxal, românii mari mănâncă mici, iar românii mici mănâncă o vată de zahăr mare. „Vremea a ţinut cu turiştii". Deci, până la urmă, nu se confirmă zvonul că vremea ţine cu Dinamo. „Avem 37 de grade în termometre". Foarte interesant, dar ne-ar fi plăcut să ştim câte grade sunt afară. „Turiştii s-au distrat pe cinste". Totuşi, nouă din zece turişti chestionaţi au declarat, pe propria răspundere, că nu le-a făcut nimeni cinste.

„Românii trebuie să scoată mai mulţi bani din buzunar pentru concediul la mare". Nu, hai să vă spun eu cum face românul: scoate toţi banii din buzunar, numără oftând, detaşează halca necesară, apoi bagă restul de bani la loc în buzunar. O practică veche de secole nu se drege peste noapte, societatea de consum nu-i algocalmin.

„Medicii îi avertizează pe turişti că radiaţiile solare sunt nocive". Ştim, pentru sănătatea dumneavoastră, evitaţi excesul de sare, zahăr şi ultraviolete. Oricum, medicii sunt cei mai avantajaţi. Spre deosebire de noi toţi, care ne coacem în soarele patriei, ei măcar îşi răcesc gura - tot e ceva, decât ventilaţie zero.         
Când mai au şi câte-un sponsor care trebuie evidenţiat din vârful buzei, fără binecuvântarea CNA-ului, reporterii aleg formula „Cutare SRL a dat startul la distracţie". Şi, ca să fie clientul mulţumit, se trăncăneşte toată emisiunea despre „distracţia la maxim".
Dar, cum spuneam, soarta ţine cu noi (nu cu Dinamo) şi se mai sinucide câte cineva la ore de maximă audienţă, în aşa fel încât burţile de pe litoral nu mai au audienţă. Singura lor şansă de afirmare rămâne preselecţia la „Românii au talent". 

Simona Catrina este editor coordonator la revista „Tango" şi colaborează la ziarul „Adevărul" din 2011.