Din dragoste, din nebunie

«Când iubesc, sunt nebună», scăpă nevătămată concluzia din gura strâmbă de plâns a înşelatei. După aceea, şi-a turtit nasul în batistă şi a dat din cap ca o găină-n mers. 

Psihiatria nu recunoaşte, deocamdată, actele iraţionale pe care le faci din dragoste. O prietenă cu studii postdoctorale la Montréal - trăgând după ea o erudiţie care o făcea de-a dreptul antipatică în saloanele francofone de coafură - şi-a sfărâmat nobleţea de ducesă într-o clipită, când s-a repezit cu poşeta şi cu înjurătura în capul curvei care-i stricase casa. Aşa i s-a adresat ea atunci, în mall, la ore de maximă audienţă şi perplexitate, şi aşa i-a rămas numele, până azi, duduii care se culcă perseverent cu soţul doamnei doctor în Finanţe.

Înşelata a plâns zile-n şir, în nişte hohote de opt grade pe Richter, nu atât după bărbatul iubit şi golan, cât nevenindu-i să creadă că s-a dat în cea mai ieftină stambă, după ce toată viaţa ei trăise delicat şi fin, ca orhideea regelui. "Când iubesc, sunt nebună", scăpă nevătămată concluzia, din gura strâmbă de plâns a înşelatei. După aceea, şi-a turtit nasul în batistă şi a dat din cap ca o găină-n mers. 

O altă amică de-a mea a hotărât, de curând, să-şi părăsească bărbatul legitim. Ştirea nu m-ar fi şocat, dacă n-aş fi ştiut că, în urmă cu şase ani, ea încercase să se sinucidă din cauza lui. „Începuse să se ţină după una", îmi explicase ea, cu deosebită maturitate, motivul pentru care, pe vremuri, urma să se mute-n cimitir, ca să-i saboteze lui nesimţirea. Între timp, dulceaţa insului s-a zaharisit, deduc. Iar ea, ajunsă femeie de treizeci-şi, a constatat că-i place să flirteze la locul de muncă şi pe palierul imobilului, precum şi în alte accidentale, excitante circumstanţe. El scuipa carbid de gelozie. Ea, sătulă de speculaţiile lui soldate cu jigniri tematice, a dictat stare de asediu, apoi şi-a strămutat catrafusele la o altă amică, până la noi ordine şi, mai ales, noi bărbaţi.   

Din iubire, o tipă şi-a vândut pianul cu coadă ca să-şi opereze sânii şi, pe urmă, pentru că nu mai avea bani să-şi opereze şi fundul, n-a mâncat decât morcovi vreo trei luni, până a ajuns la perfuzii, iar iubitul neasemuit a părăsit-o oricum, fiindcă văzuse ce nasol arăta ea nemachiată şi cu pielea oranj de la carotenemie. 

Din iubire, abandonezi la bunici copiii pe care i-ai făcut din iubire pentru altul. Din iubire, ajungi să minţi şi să înşeli fostele iubiri. Urmăreşti bărbaţi şi cauţi rivale, suni şi închizi, te rogi de ele şi, alternativ, le ameninţi, te faci de râs şi de plâns.             

O prietenă, colegă de facultate, a iubit la parametri fatali un musulman din Siria şi, după ani de zile în care lui ba îi expira viza de România, ba îi expira cheful de amor, a venit în ţară şi-a luat-o de nevastă. S-au topit de-aici şi ea a ajuns să locuiască într-un cartier bej-sufocant din Damasc. A rupt legătura cu noi, cu toate nebunele care o ţinuserăm să nu se-arunce-n cap de la etaj, de câte ori o părăsea el. A refuzat să ne lase vreo adresă, vreun număr de telefon. 

Mă aşteptam ca, din clipă-n clipă, s-o răpească Ambasada României din gheara maurului şi s-o aducă acasă, „Credeam că e o chestiune de timp până când avea să apară la „Surprize, surprize", chiar voiam s-o rugăm pe Andreea Marin să ne anunţe dacă e ceva, să fim şi noi în studio, dar vestea asta nu ne-a ajuns niciodată. Prietena noastră nu concepea să-şi părăsească bărbatul.

Am auzit că el o iubeşte atât de mult încât i-a spus că, dacă o prinde că-şi face adresă de e-mail, de exemplu, îi taie mâinile, într-atât o adoră şi vrea s-o păstreze până la capătul zilelor. Şi e atât de îngrijorat de soarta ei şi topit de iubire încât n-o lasă în oraş decât escortată de mama lui şi de cele două cumnate, după o inspecţie prealabilă a echipamentului din dotare, nu care cumva să-i scape vreun ochi din basma. 

Acest articol a mai fost publicat în ziarul „Adevărul" pe data de 21 mai 2012              

Simona Catrina este editor coordonator la revista „Tango"şi colaborează la ziarul „Adevărul" din 2011.