Ce căutăm la Bruxelles?

«Adevărul» este prezent la Bruxelles nu pentru azi, ci pentru mâine!

Întrebarea nu se adresează, sper să fiu înţeles, nouă ca ţară sau ca popor. Nu despre integrarea europeană, în general, este vorba în rândurile care urmează. Deşi cred că unii spectatori ai scenei politice de pe bătrânul continent ar fi tentaţi să ridice o asemenea chestiune. Mai ales în contextul actual.

Căci, în ciuda eforturilor care au dus la crearea acestei construcţii suprastatale, unică în istorie prin caracterul său democratic, pare-se că Europa însăşi nu ştie încotro se-ndreaptă.

Cum spuneam, tema pe care v-o propun nu se referă la scepticismul în creştere al populaţiei sau la divergenţele dintre reprezentanţii diverselor partide. Pentru asta există analişti sau, mă rog, specialişti mai pricepuţi decât mine. Cu toate că, trebuie să fiţi de acord, problematica în cauză e atât de vastă încât cu greu poate fi acoperită de o singură specialitate. Dar să revin.

Mă întrebam ce căutăm la Bruxelles noi, ziariştii români, veniţi aici să ne conectăm direct la sursa informaţiilor europene. Pentru cei care n-au aflat, „Adevărul" este primul trust media din România care şi-a deschis un birou în capitala instituţională a Europei. Luni seara, am participat alături de câţiva colegi la inaugurarea oficială a micii redacţii conduse de respectatul jurnalist Ovidiu Nahoi. Şi mă gândeam, înainte de asta, ce profit îţi poate aduce o astfel de investiţie. Fiindcă presa este, în cele din urmă, o afacere!

Înainte de asta, ne-am plimbat însă pentru o vreme prin centrul oraşului, observând în treacăt viteza ameţitoare a schimbărilor. Aproape la fiecare colţ de stradă dai peste schele, muncitori, buldozere, macarale. Şi ele par legate, într-un fel sau altul, de prezenţa instituţiilor Uniunii, Parlamentului sau Comisiei. Luasem la pas Bulevardul Anspach, botezat aşa după numele unui respectat primar din secolul al XIX-lea, şi mă minunam că sticla, oţelul şi betoanele n-au acoperit încă toate clădirile vechi.

Ne-am nimerit să fim însoţiţi de Cristian Pârvulescu, sosit cu alte treburi în capitala belgiană, şi comentam împreună schimbările arhitectonice, dar şi de civilizaţie produse aici în ultimul deceniu. Şi mi-a plăcut argumentul Domniei Sale, un mai bun cunoscător al realităţilor locului, anume că tocmai aceste uriaşe cheltuieli ne dau asigurarea că Europa Unită nu poate fi un proiect efemer. Sigur, se pot aduce obiecţii. Dar, în acel moment, am găsit un răspuns la întrebarea mea: „Adevărul" este prezent la Bruxelles nu pentru azi, ci pentru mâine!