Generalul

Generalul, adevăratul general, e în arenă. Sclav, gladiator, îşi aduce ultima jertfă pentru răsăritul de mâine.

Oricât de multă speranţă şi putere ai în tine, fără general nu vei reuşi. Marile bătălii nu sunt duse pentru ca tu să vezi răsăritul de mâine. Ci pentru cei care lupţi. Cei de acasă. Pentru asta ai nevoie de un general.

El e cel care îi poate ţine pe toţi împreună, în jurul lui. E cel care, înaintea confruntării, după ce le-a cerut zeilor putere pentru oamenii săi, prin fiecare vorbă  rostită îţi injectează în suflet şi în minte dorinţa de libertate. Şi credinţa în victorie. E fiinţa în care Divinitatea a pus cu un strop mai mult. E omul care, indiferent în ce poziţie ar fi, de sclav ori de rege, respiră onoare, emană încredere, impune respect.

Lumea noastră e plină de generali şi regi. Mulţi, însă, au coroanele puse invers. Şi mai mulţi, sub cămaşa de luptă, au ascuns costumul colorat de bufon. Nu au ştiinţa de a conduce, dar stăpânesc la perfecţie arta tiraniei. Frustraţi până în măduva oaselor, judecă şi trec totul prin ei doar după principiul banului şi al umilirii celor pe care au ajuns să îi conducă. La primul sunet de corn al bătăliei, se retrage în spatele liniilor, tremurând. Îi împinge pe ceilalţi în faţă. La victorie, e primul. Împopoţonat în haine penibile, îşi urlă meritele. Aruncă pâini în stânga şi în dreapta. Promite cele mai tari spectacole de circ. E as în minciună, înşeală de dragul înşelăciunii. Îţi zâmbeşte în faţă iar la spate pregăteşte pumnalul înmuiat în venin. În jurul lui mişună locotenenţii cu inimi de câine, urlând a pustiu. Aşteaptă să se înfrupte din stârvuri.

Generalul, adevăratul general, e în arenă. Sclav, gladiator, îşi aduce ultima jertfă pentru răsăritul de mâine. În aplauzele frenetice ale tribunelor ce molfăie bucata de pâine aruncată de bufonul mascat în haine de rege.

Ştiu că e un film. Ştiu că mulţi au senzaţia că asemenea oameni sunt doar personaje ale unor scenarii bine scrise. Dar filmul nu e decât o copie palidă a vieţii. Acolo unde o parte din istorie, cel puţin o parte, a fost făcută de marii generali. Am mai spus că singuri nu vom reuşi niciodată nimic. Şi aici nu vorbesc de acele lucruri imediate. De casă, masă, haine, bani. Ci de acele reuşite care schimbă ziua de azi. Care dau sens zilei de mâine. Ele nu pot fi făcute prin efort egoist. Pentru a reuşi, trebuie să fim împreună. Şi avem nevoie de un general.

De cele mai multe ori în viaţă nu avem puterea de a ni-l alege. Sunt însă fisuri în soartă, atunci când ni se oferă şansa să scuipăm bucata de pâine pe care o molfăim între dinţi, să ne îndreptăm spatele, să ne ştergem rânjetul tâmp de pe faţă. Şi să facem alegerea. Să dăm foc hainelor colorate ale bufonilor şi să ne strigăm respectul în faţa adevăraţilor generali. Atunci, numai atunci, devenim cu adevărat, la rândul nostru, generalii propriilor destine.

Ramona Ursu este redactor-şef adjunct ediţii locale "Adevărul''