Chiriţa din Lipscani

Odată cu intrarea în UE, românii au trecut la cimentarea unei idei de voios consens naţional: aceea că nu trebuie neapărat să cunoşti o limbă străină ca s-o vorbeşti.

Cam cu vreo zece ani în urmă, când încă nu se fixase în ipostaza de herald rock al Crăciunului, Ştefan Bănică jr apărea într-o reclamă difuzată cu o frecvenţă remarcabilă. Cântăreţul dădea buzna într-un lift, agita o pungă mare, plină cu detergent, şi se grăbea să le comunice unor domnişoare cu aspect teuton, contrariate de bruscheţea invaziei, că efectuase achiziţia „zu spălieren". Legătura dintre această formulă şi limba germană era la fel de solidă ca aceea dintre Spartachiada de Haltere şi „Lacul lebedelor". Însă chiriţismul exprimării pornea, după cum au declarat atunci realizatorii materialului, dintr-o intenţie parodică. Nu eram noi în UE, nu reprezentam o miză pentru nimeni, nu scăpam de vize, dar uite că nimeni nu ne putea răpi capacitatea de-a improviza şi de-a părea în largul nostru în domenii unde nu aveam de fapt competenţe.

Odată cu intrarea în UE, românii au trecut la cimentarea unei idei de voios consens naţional: aceea că nu trebuie neapărat să cunoşti o limbă străină ca s-o vorbeşti. Maimuţăreala şi urechismul ţin loc de dicţionar şi gramatică, au conchis simpatizanţii acestei neghiobii. Aşa a apărut engleza karaoke pe care poţi s-o vezi pe toate străzile şi bulevardele importante din Bucureşti, şi nu numai. Aşa au apărut birourile de schimb valutar pe care scrie „change" în loc de „exchange". (Adevărat, şi la Praga se întâmplă la fel, dar o asemenea justificare e străvezie şi nedemnă.) Aşa au apărut restaurantele ale căror denumiri pendulează între grotesc şi neplauzibil. Şi tot aşa s-a ivit convingerea că, dacă ştii să ceri o limonadă în engleză pe o plajă din străinătate, ştii engleză. Furculisioanele Coanei Chiriţa au înviat în România mileniului trei. „Grand fromage", veţi spune, în cheie chiriţistă. Ei bine, nu-i aşa. Şi nu trebuie să fii „tambour d'instruction" ca să dai un nume cumsecade afacerii pe care-o deschizi. Trebuie doar să ai un strop de simţ al ridicolului, să consulţi un om avizat în chestiunile de care eşti străin şi mai ales să posezi conştiinţa răului pe care poate să-l provoace ignoranţa ta măruntă.

Un exemplu - unul mai grav decât pescăria „Chic fish", care tronează în centrul Pieţei Miniş din sectorul 3. De câteva săptămâni, în imediata apropiere a Lipscanilor, vizavi de Piaţa Sfântu Gheorghe, s-a deschis un local botezat „Bucur Snack's". Apostroful din titlu e oportun ca virgula dintre subiect şi predicat, căci născătorul denumirii n-are idee de genitivul sintetic al limbii engleze. Însă oferta dinăuntru bate firma de afară. Astfel, cine pătrunde în intimitatea localului - un amestec uşor suspect de simigerie, pizzerie şi shaormerie - descoperă un panou lucios şi colorat, pe care sunt prezentate câteva produse de maxim răsfăţ. Primul dintre ele se numeşte „covrigs with mac" (sic!), urmat de „covrigs with ham and cheez" (sic sic!!) şi de „baton covrig with soft sosage" (sic sic sic!!!). Am transcris exact cum am văzut, fără corectură. Cu pedanteria care mi-a adus deja câteva pocinoage, l-am întrebat pe unul dintre băieţii care se plictiseau înăuntru, aşteptând umbra unui client, dacă denumirile fuseseră date în glumă. Mi s-a spus că nu. Am mai apucat să întreb dacă nu cumva „bagels" ar fi fost o variantă mai bună decât „covrigs", pronunţat englezeşte, cu un „r" rulat şi accent pe prima silabă, şi mi s-a sugerat să-mi văd de-ale mele.

Mi-am văzut. Şi prima reacţie a fost să-mi spun „pagubă-n ciuperci". „Dommage en champignons", apud Chiriţa. Dar mi-am dat seama, cu îngrijorarea celui căruia îi pasă de oraşul în care îşi duce zilele, că faima de neisprăviţi ni se trage şi de la aceste mici manifestări ale imposturii. Tot mai mulţi turişti străini încep să se plimbe prin Lipscani. Mi-e greu să cred că, dând peste „covrigs with mac", ne va bănui vreunul dintre ei de veleităţi parodice sau de umor de limbaj. 

Radu Paraschivescu este scriitor, publicist şi traducător. Are o legătură specială cu lumea sportului şi scrie pentru "Adevărul".