Votează, Românie, doar votează!

Deşi în preajma lui Mircea Geoană mişună destule reptile hidoase, ar fi incorect să încremenim PSD-ul de astăzi în cretacicul său fedesenist.

Lăsându-i de o parte pe devotaţii trup şi suflet ai dlor Traian Băsescu şi Mircea Geoană, există o plajă întinsă de indecişi, dezamăgiţi, supăraţi, scârbiţi, casnici. Cei mai numeroşi dezamăgiţi şi casnici provin din tabăra dlui Crin Antonescu, care identifică infama situaţie de a opta între dnii Băsescu şi Geoană cu mizerabilul pariu din 2000 când, mulţi dintre ei, l-au ştampilat pe dl Iliescu pentru a scoate ţara din calea monomanului de C.V. Tudor.

Momentul politic e însă diferit. Chiar dacă, prin diverse gesturi şi atitudini afirmate pe fondul unui populism nevoiaş, dl Băsescu a evoluat strâmb, reducând adesea arsenalul democratic la un rastel pricăjit de arme politicianiste, între actualul şef al statului şi liderul PRM e, totuşi, o diferenţă ca de la cer la pământ. Destui văd în Mircea Geoană, ca prin sticlă, renaşterea dlui Ion Iliescu din cenuşa Anei Pauker. E drept că dl Iliescu stârneşte multora o strângere de inimă, o repulsie, o mânie la limita apelării la par. Poate că într-adevăr dl Iliescu va fi fost comandantul suprem al unei instituţii a infracţionalităţii.

Pe de altă parte, pentru orice persoană care respectă nepărtinitor normele democratice, dl Iliescu este doar un cetăţean cu cazierul curat. Posibilul dosar stropit cu sânge al dlui Iliescu a fâlfâit nouă ani pe la nasul justiţiei unor administraţii - Constantinescu şi Băsescu - cel puţin neprieteneşti cu dânsul. În loc să fie oripilaţi de relele atribuite dlui Iliescu mai degrabă prin lucrătura subconştientului, cei ce ezită să-i dea votul dlui Mircea Geoană ar trebui să fie mai logic înfuriaţi de o justiţie non-iliesciană care, aproape un deceniu, nu i-a găsit acestuia nicio vină. Ce ar trebui să facă dl Geoană ca să scape de umbra dlui Iliescu, să-l roage să se ceară în lanţuri şi cătuşe? Deşi în preajma lui Mircea Geoană mişună destule reptile hidoase, ar fi incorect să încremenim PSD-ul de astăzi în cretacicul său fedesenist de unde, dintr-un motiv sau altul, au dispărut totuşi dinozaurii Bîrlădeanu, Marţian, Gherman, Văcaru, Cozmâncă, Văcăroiu, Solcanu, Dumitraşcu, Bivolaru, Popa Tatu, Ninosu, Momanu şamd. Punerea pe şine de mocăniţă a trenuleţului dlui Iliescu i se datorează, în mare măsură, unui Mircea Geoană mai copt politic, în pofida unor gafe, stinghereli, rigidizări, elucubraţii.

Prin dl Mircea Geoană ar fi potrivit să se vadă, după opinia mea, (şi) altceva, de exemplu: nu are nicio legătură cu atrocităţile din zorii postcomunismului, în care dnii Iliescu şi Băsescu au fost implicaţi până peste cap; a intrat, ca inginer la CET Sud, prin concurs, în centrala MAE, opţiunea sa primară fiind aşadar pentru diplomaţie şi nu pentru politică; a fost un remarcabil ambasador al României la Washington şi niciun lider politic de la Bucureşti nu are, la nivel personal, relaţiile internaţionale ale dlui Geoană. Raportat la prerogativele constituţionale, dl Geoană mi se pare compatibil cu funcţia de preşedinte. Subscriu la observaţia lui C.T. Popescu făcută după confruntarea Băsescu-Geoană-Antonescu: Geoană are cea mai bună „călcătură" de preşedinte.

Poziţia mea critică faţă de preşedintele Traian Băsescu a fost clară şi consecventă începând cu primele luni de după câştigarea alegerilor. În mai multe editoriale publicate în 2005 scriam, între altele, despre „dezinvoltura cu accente populiste a lui Băsescu."; menţionam, în altă parte, că „Băsescu (...) a bătut cu pumnul în masă şi se zgâlţâie ţara. N-am ascuns niciodată că am un recul în faţa unui asemenea tip de parior politic."; în fine, un final de articol: „Combinaţiile politice de culise rămân un drog pentru Traian Băsescu. Nu-i pasă de Constituţie, de fişa postului, de limitele demnităţilor sale publice. Nu va ajunge departe dacă va continua să joace acelaşi rol de trouble maker. E un personaj deja uzat care va intra rapid la apă." Nu am, patru ani mai târziu, nimic de adăugat.