Starea de rapt

Ceea ce m-am străduit să definesc a fi „regimul Băsescu“ deschide front după front pentru a-şi spori pe căi obscure şansele la alegerile viitoare.

Fiecare putere în exerciţiu s-a folosit de poziţia sa politică pentru a-şi acorda privilegii interzise inamicilor din Opoziţie. Nu trebuie să ne facem iluzii: pungile cu de-ale gurii vor cumpăra, mai ales în mediul rural, voturile celor săraci cu duhul. Şi destui alegători din epoca interbelică, atunci când societatea românească ţintea everesturi ale democraţiei, treceau pe la butoaiele cu ţuică în drumul spre urne presărat cu cotonogeli între simpatizanţii diverselor partide. Lăsând deoparte perioada comunistă, furt(işag)ul electoral a ajuns un ingredient fără de care scrutinele româneşti parcă n-au savoare. Un vârf de cuţit, o linguriţă, mai treacă-meargă dacă tot ne-o impune specificul naţional. Mă nelinişteşte să observ însă că de o vreme se apelează la adaosuri gigantice, de la polonic în sus, care alterează nu doar gustul, ci însuşi sensul exprimării libertăţii de a alege.

Discernământul electoral mi se pare în pericol. Aria de cuprindere a populismului Opoziţiei este, prin evidenţa realităţii, meschină în contrapondere cu masivitatea maşinăriei puse în mişcare de putere în intenţia acumulării unui rezervor de voturi necinstite pentru următoarele alegeri. Oamenii Opoziţiei sunt momiţi cu bucata şi ameninţaţi, dacă opun rezistenţă, cu ridicata. Ademenirea cu diferite favoruri sau zăngănitul cătuşelor intervine, în funcţie de caz, oriunde bate vânt de opoziţie.

USL s-a putut convinge la recentele alegeri pentru deputăţie ce trădări suspecte s-au întâmplat în propria ogradă. Regionalizarea, comasarea alegerilor, votul prin corespondenţă, reducerea pragului electoral etc. ar urma să fie găselniţe menite să fure startul unei competiţii principial oneste. Mutaţii dubioase şi în presă unde, pe faţă sau mai pe ocolite, susţinerea regimului Băsescu şochează prin viteza multiplicării aderenţilor. Aflate în minoritate, redutele contestatarilor actualului regim dau pe dinafară de subiectivism apocaliptic şi gesticulaţie isteroidă. Ni se pregătesc alegători sedaţi cu minciuni şi dependenţi de drogurile unei Românii cacofonice. Sub steaua sideralei fraude la Legea pensiilor, Puterea trişează cu o dezinvoltură rău prevestitoare. Cu toate slăbiciunile sale, Opoziţia măcar nu este complicele unor strategii de culise străine jocului democratic. Presupunând că ar încerca-o Necuratul, rămâne imobilizată: nu are pârghii.