Parola Justiţiei: click pe „Băsescu“

Într-o societate sleită de corupţie şi de depravarea justiţiei, Traian Băsescu a câştigat două mandate prezidenţiale promiţând că va distruge aceste fenomene prin eliberarea puterii judecătoreşti de sub jugul politic.

Numeroase fragmente din cablogramele Ambasadei SUA la Bucureşti apărute pe filiera „WikiLeaks" demonstrează însă, şi din această imparţială colectare de informaţii, duplicitatea preşedintelui României în chestiunea justiţiei: pe de o parte, şeful statului condamnă aspru, în declaraţii publice, cedarea oamenilor legii în faţa diverselor presiuni; pe de altă parte, una nevăzută şi strict confidenţială, dl Băsescu este omniprezent în contexte în care justiţia ar trebui ferită de imixtiuni externe, în primul rând de acelea la nivel înalt. Într-o calitate incertă ce indică, totuşi, un spirit dominator asupra mişcărilor din justiţie, preşedintele Băsescu îl asigura în 2005 pe Ambasadorul SUA la Bucureşti că „indiferent de consecinţele" unui eventual proces intentat sergentului american C. Van Goethem, implicat în accidentul mortal al cântăreţului Teo Peter, acesta „nu va face nici măcar o zi de puşcărie în România". Alertată de reţinerea în 2005 a omului de afaceri Dinu Patriciu în „dosarul Rompetrol", Ambasada americană se aştepta la un jalnic spectacol judiciar, şi anume ca Traian Băsescu „să încerce ţinerea în frâu a procurorului general Botoş", „să se renunţe la comportamentul presupus abuziv din instanţă, dar să se menţină cazul viu". Tot în 2005, preşedintele Băsescu îi spunea unui reprezentant al Ambasadei SUA că „a avut un dialog la Curtea Constituţională" pentru a sonda dacă această instituţie „ar putea să-şi revizuiască decizia care a dus la demisia Guvernului". Legăturile neoficiale ale preşedintelui Băsescu cu justiţia par să fie foarte strânse din moment ce, aflăm dintr-o altă cablogramă, „procurorul de caz a recunoscut candid în discuţia cu ataşatul pe probleme juridice că a mers la Băsescu să ceară permisiunea să-l acuze el însuşi pe ministrul Economiei". Asumându-şi o legitimitate cu iz de şantaj, preşedintele ameninţa în 2009 o delegaţie a PSD că „prima dată când mai aud că dosarele lui Adrian Năstase sunt politice, le fac publice". Informaţii tehnice furnizate, dintr-o întâmplare, de o sursă neutră confirmă influenţa extinsă a şefului statului asupra aparatului justiţiei. Să însemne asta că trăim într-un regim politic autoritarist, ceea ce subsemnatul, în nemernicia lui antibăsesciană, susţine de mai multă vreme?