Votez! Nu votez...

Mă duc la vot şi am să scriu ceva pe buletinele lor. Cu pixul. Un pix mic,să nu mă vadă cineva şi să mă toarne.

Nu mă duc să votez. Mi-e silă de aceşti libidinoşi care ­m-au lins cu promisiunile lor băloase în campania electorală. M-am săturat de discursurile lor de roboţei întorşi cu cheiţele de către activiştii partidelor, m-am săturat! Să mă pună la zid reprezentanţii societăţii civile pentru că incit lumea să nu se ducă la vot, mi se fâlfâie, asta e decizia mea, nu votez!

Şi dacă votez, mai am o speranţă? Trebuie să trăiesc cu speranţă! Trebuie să gândesc pozitiv! Mă duc la vot, să pun ştampila! Să-mi fac datoria de cetăţean. Să-mi exercit dreptul constituţional. Au murit oameni pentru libertatea de care mă bucur acum! Şi eu să dau cu piciorul în jertfa lor? Nici în visele mele cele mai frumoase de pe vremea când votam adus cu forţa la Referendumul pentru dezarmarea atomică (prin '86 se întâmpla?), la chemare partidului şi a iubitului conducător, nici atunci nu am visat libertatea! Poftim, acum sunt liber şi pot să votez pe cine vreau! E democraţie în România, deci, votez!

Dar pe cine să votez? Uite în ce hal am ajuns, ca Cetăţeanul turmentat! Nu-mi place personajul lui Nenea Iancu. Pentru că tot timpul e beat, iar eu nu mai am chef de caterincă. Europa se duce dracului, nu mai e vreme de beţivăneală! Eu vreau să fiu lucid! Şi aşa, lucid, pe cine să votez? Mi se rupe de alegerile astea! Nu votez. Şi dacă nu votez, se duce dracului votul meu! Să-i las pe alţi gugumani să voteze? Sunt cetăţean şi votul meu contează! Votez pentru oraşul meu, pentru ţara mea, pentru o viaţă mai bună, pentru viitorul copiilor mei! Sunt român, sunt patriot şi votez pentru România!

Mă duc la vot şi... am să scriu ceva pe buletinele lor. Am loc destul de scris. Să scriu cu creionul! Ba nu, că se poate şterge! Cu pixul. Un pix mic, să nu mă vadă cineva şi să mă toarne la preşedintele comisiei electorale şi să mă umfle vreun Pristanda. Sau cu o carioca? Nu contează cu ce scriu, contează ce scriu! Să scriu ceva greu, să-i usture, să scriu o înjurătură, o porcărie, să-i doară pe toţi candidaţii! Ştiu, nu e un gest civilizat, nu mă comport ca un cetăţean onorabil. Dar ce personaj din „O scrisoare pierdută" este onorabil? Toţi sunt nişte stricaţi. Dar eu nu sunt personaj, sunt un cetăţean umilit şi m-am săturat de câte flegme am luat în ochi de la cei pe care i-am votat. Nu votez.

Dacă votez, voi avea sentimentul datoriei împlinite. Poate că la ieşirea din secţia de votare o să mă întrebe un operator de la exit-poll cu cine am votat. Şi-o să fiu mândru că am fost băgat în seamă şi seara, la canalele de ştiri, o să văd graficele alea de estimări şi o să mă bucur că şi eu am participat la eşantionul reprezentativ.

Dar dacă exit-poll-urile astea sunt fuşărite? Ce câştig dacă votez? Nimeni nu-mi dă şi mie o căldare, un kil de ulei sau de zahăr, nici măcar zece lei de ţigări. Nu mă duc la vot! Totuşi, mă duc să votez! Nu, nu votez! Votez! Nu votez... Recunosc, mă simt puţin cam turmentat.

Petre Barbu este senior editor ''Adevărul''