Salvaţi farmaciştii!

În 21 de ani de capitalism turbat, profesia de farmacist în România s-a degradat alarmant.

În urmă cu câţiva ani, patronatul unei importante reţele de farmacii a decis să pună un nou director executiv în persoana unui manager adus de la restaurantele McDonald's. (Bag mâna în foc pentru această poveste!) Obiectivul managerului era să „maximizeze" vânzările. Una dintre primele decizii ale fostului vânzător de hamburgeri a fost ca toate farmacistele să poarte pe cap o scufie de Crăciuniţă. Era în preajma Crăciunului. Farmacistele au refuzat să-şi tragă pe cap scufiile. Nu erau vânzătoare de chiftele, ci farmaciste. Iar profesia de farmacist trebuie să inspire pre­stanţă şi sobrietate. Cum ar fi să te duci să-ţi tratezi hemoroizii şi, intrând în cabinet, îl descoperi pe medicul proctolog deghizat în Moş Crăciun. Niciun tuşeu rectal, oricât de blând ar fi, nu poate să ţină locul unui cadou de la Moşul. Managerul şi-a mai vânturat prin reţea alte idei „inovatoare", apoi şi-a găsit alt post, la altă firmă. Funcţia e trecătoare, meseria e nemuritoare.  

În 21 de ani de capitalism turbat, profesia de farmacist în România s-a degradat alarmant. Specialiştii cu studii superioare, care şi-au tocit coatele într-o facultate foarte grea, tobă de farmacologie şi toxicologie, s-au transformat în nişte banali vânzători de buline. Consultanţii în administrarea medicamentelor s-au metamorfozat în nişte mutanţi care-ţi bagă pe gât cele mai scumpe medicamente. (E bine să intri cât mai prost îmbăcat într-o farmacie.) Mulţi s-au deprofesionalizat. Asta pentru că farmaciştii de azi sunt obligaţi de patroni să-şi facă meseria pe targetul de vânzări, la fel ca dealerii de automobile, ca agenţii de asigurări, ca vânzătorii de mezeluri şi de laptopuri. Patronii şi managerii reţelelor de farmacii nu dau doi bani pe etica şi deontologia profesională sau pe Jurământul lui Hipocrate. Farmaciştii trebuie să vândă cu orice preţ, obligaţi să-şi calce în picioare profesia, altfel nu-şi fac targetul, nu-şi iau lefurile şi „taraba" se închide. La dracu' cu Hipocrate!

E din ce în ce mai greu să întâlneşti acel farmacist care îţi inspiră încredere şi siguranţă când îţi recomandă concentraţia zilnică la un antibiotic. În locul specialistului, avem de-a face cu un şnapan care te face la buzunare (medicamente scumpe!), care te trimite din nou la medic după altă reţetă pentru că cea din mâna ta este completată greşit (birocraţia Casei de Asigurări de Sănătate) şi care e mereu capsat şi-ţi răspunde în doi peri (­ascunzându-şi incompetenţa). În goana după vânzări, farmacistul a fost desfigurat de lăcomia patronilor (care n-au nicio legătură cu meseria), de birocraţia impusă de Casa de Sănătate şi de presiunile producătorilor de medicamente (care îşi promovează produsele). La toate acestea se adaugă, dureros, disperarea pacienţilor (mai ales a pensionarilor) care n-au bani de medicamente.

N-ar fi exclus ca, într-o zi, în locul farmacistului să descoperim nişte aparate care să semene cu automatele de cafea. Băgăm banii pe fantă şi primim siropul de tuse la păhărel şi fiola de algocalmin. Dacă avem noroc, s-ar putea să ne pice şi un rudotel la promoţie.