România de caşcaval

În jurul fiecărui caşcaval, mai mare sau mai mic, se leagă repede prietenii de-o viaţă.

Aceasta e legea: numai câţiva aleşi ştiu că urmează să se bage în piaţă nişte caşcaval. Informaţia e păstrată în mare taină. Ar fi de-a dreptul o prostie să se anunţe în gura mare că se bagă sau că se scoate la licitaţie o bucată de caşcaval. În acest stadiu de maximă secretomanie, se trag cu disperare sfori şi se dau cele mai cumplite lupte pentru a pune labele pe caşcaval. Problema esenţială este cui îi va fi dat caşcavalul. Trebuie să fie un grup de interese, nişte „băieţi deştepţi", o clientelă de partid, oricum, cineva de încredere. Grea alegere!

Trecerea timpului poate deveni foarte periculoasă pentru că, iată!, încep să circule zvonuri, tot în cercurile alese, potrivit cărora se va băga caşcaval în piaţă. Şi sunt atâtea guri înfometate şi atâtea ghiare pregătite să înşface caşcavalul! Pofta e atât de mare, încât toată lumea începe să adulmece numai caşcaval. Deşi în piaţă nu s-a băgat caşcaval. Beţia asta de caşcaval poate să atingă cote paroxistice. Şi din acest moment, războiul este total. Război la vedere sau în subterane, război în presă sau în ministere, război la vârf sau în Parlament. Când caşcavalul e băgat, în sfârşit!, în piaţă, avem deja învingătorii care urmează să-l înfulece şi învinşii care înghit în sec.

Aşa s-a format şi funcţionează capitalismul românesc: pe caşcaval. S-a băgat caşcaval peste tot: în domeniul energetic, petrolier, farmaceutic, forestier, imobiliar, media, comunicaţii, transporturi, în comerţul cu cereale, lista e lungă. Statul controlat de Putere a băgat caşcavalul, apoi s-a înfiripat ceva concurenţă şi competiţie de ochii lumii, ca să se dea impresia că avem nişte pieţe libere şi concurenţiale. În realitate, contează cine e stăpânul caşcavalului! Dar să nu uităm şi cultura, şi sănătatea şi învăţământul! Caşcavalul e mai mic, într-adevăr, dar cât de schimonosiţi de pofte sunt intelectualii noştri când miros nişte caşcaval. Caşcavalul Puterii.

În jurul fiecărui caşcaval, mai mare sau mai mic, se leagă repede prietenii. Pentru că stăpânul caşcavalului are şi el obligaţii, deconturi, prieteni, amante, colegi de liceu, foşti ofiţeri care au progenituri hămesite ori foşti activişti cu rude care sunt convinse că li se cuvine ceva caşcaval. La început, când caşcavalul se întoarce cu lopata, prieteniile sunt trainice şi par nemuritoare. Se fac jurăminte de credinţă, de vasalitate, entuziasmul zburdă în jurul caşcavalului care aduce inspiraţie şi generează planuri spectaculoase pentru viitor. Vremea trece repede călare pe caşcaval. Când apar primele chiţcăieli şi mârâituri, atunci este un semn evident că s-a subţiat caşcavalul, că nu mai ajunge la toţi prietenii, situaţia e naşpa! Prieteniile de-o viaţă se topesc ca o bucată de caşcaval în tigaia încinsă. Caşcavalul e pe ducă, piaţa se goleşte, iar şobolanii caută alt caşcaval. 

Petre Barbu este senior editor "Adevărul"