Preţul untului

Câte preţuri ştiu pe de rost în viaţa asta plină de promoţii, de tombole şi de megadiscounturi?

Săptămâna asta, cum mă foiam printre rafturile „magazinul alimentar de proximitate", am descoperit că untul meu favorit (pachet de 200 de grame) s-a făcut 5,99 lei. Deşi îl cumpăr de ceva timp, de abia acum i-am văzut preţul: s-a făcut 6 lei! Şi am încremenit în faţa galantarului. Am aşezat coşul la picioare. M-a lovit panica: cum am putut să pierd din vedere preţul untului meu? Cum de n-am remarcat că s-a scumpit, că doar în fiecare zi cumpăr câte ceva din „magazinul de proximitate"? Cât era untul în urmă cu o lună? Dar acum un an? Poftim, mănânc unt fără să ştiu că s-a făcut 6 lei! Unde am trăit până acum? - mi-am reproşat. Apoi, m-a cuprins spaima: dacă într-o zi n-am să mai pot cumpăra untul meu favorit pentru că e prea scump? Să trec la un unt mai ieftin! Dar e untul meu! Dacă o să mor de foame?

Am întors privirea la galantarul cu mărcile de unt şi am încercat să parcurg preţurile, de la cel mai mic la cel mai mare. Niciunul nu mi s-a lipit de creier, niciunul nu mi-a spus ceva. Preţuri moarte! Ce dracu', mănânc unt sau preţuri de unt? Atâtea preţuri sunt în magazinul ăsta şi eu nu ştiu nici măcar unul, ca să-l spun, ca să-l recit ca pe o poezie, ca să-l invoc într-o discuţie cu vreun vecin în lift, habar n-am de preţuri! Nici preţul ultimei cărţi citite nu-l ştiu. Nici pantofii din picioare nu ştiu cât m-au costat. Habar n-am nici cât e preţul ziarului „Adevărul" în care scriu acest text! 

Nu am leafă de vedetă care se sparge în figuri la talk-show-uri şi nici nu sunt nepotul lui Eugen Barbu, Dumnezeu să-l ierte!, care a câştigat o căruţă de bani cu „Groapa" şi „Săptămâna nebunilor" ca să zic că nu mă interesează preţurile când mă caut de bani în portofel! De fapt, câte preţuri ştiu pe de rost în viaţa asta plină de oferte promoţionale, de tombole şi de megadiscounturi? Dacă
s-ar face o lege prin care să se dea examene la preţuri... De exemplu, ştii preţul la unt?, atunci eşti un bun cetăţean, ai dreptul la vot, poftim, votează! Ştii cât costă kilul de cartofi?, bun!, atunci eşti un cetăţean destoinic, meriţi să-ţi iei reţeta de la medicul de familie! Dacă s-ar da o astfel de lege, aş fi un loser.

Bine că la Bacalaureat nu s-a dat şi examen la preţuri! Totuşi, îmi amintesc un preţ: 4 lei şi 10 bani costa pachetul de unt în anii '70, la Alimentara din cartierul meu din Galaţi. Sau 2 lei şi 70 de bani? Nici preţul untului din trecut nu-l ştiu! Şi l-a ce mi-ar folosi „aşchia" asta dintr-un trecut care m-a marcat (tarat), că nu-mi ţine de foame?! Important este că untul prezentului meu s-a făcut 6 lei! Dar cât va fi untul viitorului? Preţul ăsta este ceva de speriat! Poate am îmbătrânit, de aceea mă sperie preţul untului. Cât de neputincios sunt în faţa preţurilor! (Şi va veni o zi în care o să mă sperie şi preţul vieţii mele. Unul pe care nu l-am afişat niciodată.) Sau poate că acesta e cel mai important preţ pe care trebuie să-l achit: viitorul.

Pun în coş pachetul de unt, 5,99 lei. Am o soluţie, totuşi: dacă nu voi mai putea să cumpăr unt, voi mânca margarină!

Petre Barbu este senior editor "Adevărul"