Maestrul şi libertatea

Maestrul este viu, cum dracu’ se ţine aşa de viu la peste 80 de ani?

Bem apă plată la o masă în City Grill-ul din Piaţa Victoriei. Anii mei plus anii lui Andrei nu depăşesc anii Maestrului. Andrei nu fumează, eu mi-am propus să nu fumez la masă, Maestru fumează pipă. Vorbim cu însufleţire. Mai mult vorbim noi, eu şi cu Andrei, despre scrisul la ziar, despre şefi, despre mediocrităţi, despre presa asta controlată de politicieni şi de interese meschine. E adevărat, Maestrul ne-a provocat la început, cu delicateţe: „Aveţi liberatea să scrieţi orice la ziar, nu-i aşa? Dumneata, domnule Barbu, ai scris despre Tolstoi, dumneata, domnule Crăciun, despre Sabato. Nu trebuie să obţineţi nicio aprobare", se bucură Maestrul şi trage din pipă, ne soarbe fiecare cuvânt, râde, este curios să afle cum am ajuns să scriem aşa. Noi am uitat despre ce-am scris şi vorbim cu patimă, trăncănim ca doi ramoliţi. Of, Doamne, suntem desfiguraţi de frustrări! Maestrul este viu, cum dracu' se ţine aşa de viu la peste 80 de ani?

În primăvara lui 2005, m-a sunat pentru prima dată. Nu-l cunoşteam, dar îi trimisesem o carte de-a mea prin poştă, abia apărută. Şi m-am trezit într-o zi cu un telefon: se prezintă, îmi mulţumeşte pentru carte, îmi spune că a citit-o şi că i-a plăcut. Eu tac. Mă uit în redacţie, la colegi cocoşaţi la computere, care mi-ai făcut-o, băi? Maestrul a insistat: „Alo, mă auziţi, domnule Barbu?" Până la urmă îi răspund sincer: „N-am crezut că sunteţi dumneavoastră. Am crezut că vreun coleg mi-a făcut o farsă, mă scuzaţi! Nu mă aşteptam să mă sunaţi, pentru că nu sunt obişnuit să mă sune cineva după ce îi trimit o carte." Maestrul a râs.

De atunci, am tot vorbit la telefon despre cărţi: romanele lui Philip Roth, despre „Elita intelectuală românească..." a lui Lucian Boia, despre romanele lui Filip Florian, despre „Regele alb" a lui Gyorgy Dragoman şi despre multe altele. Am vorbit numai pe text, cum se spune, şi ne-am bucurat de ce-am citit! Ăsta e farmecul dialogurilor cu Maestru, numai pe text, niciodată despre autori! Şi tot ne-am promis să ne vedem, să ne întâlnim, dar mereu am amânat. După şapte ani...

Bem apă plată la o masă în City Grill-ul din Piaţa Victoriei. Îmi aprind o ţigară. Vorbim despre libertate, eterna chestiune a „oamenilor din Est". Eu mă plâng că, înainte de '89, viaţa mi-a fost dirijată de sistem şi nu am avut posibilitatea de a alege. Andrei, mai tânăr, e revoltat că acum poate să aleagă între Coca-Cola şi Pepsi-Cola, dar este o opţiune impusă, tot din cauza sistemului, asta nu e libertate! Maestrul trage din pipă şi ne spune senin: „Bucuraţi-vă că puteţi să scrieţi ce vreţi!" Ştiu de ce ne îndeamnă aşa: pentru că el, când avea anii noştri, nu s-a bucurat de libertatea scrisului şi a publicării. Iar noi uităm atât de uşor că suntem liberi, în fiecare zi.   

Mai vorbim şi despre cărţile citite. Cărţile pe care le-am citit eu plus cărţile pe care le-a citit Andrei nu depăşesc numărul de cărţi citite de Maestru. Vorbim până se face ora când trebuie să ne întoarcem în redacţie. Eu şi cu Andrei, înapoi, în depresie! Maestrul se desparte de noi în lumină.

Petre Barbu senior editor "Adevărul"