Întreabă un „cărturar“!

Farmaciştii au devenit nişte agenţi de marketing pentru distribuitorii de medicamente.

Ce faci când, la locul tău de muncă, eşti forţat să faci în plus un lucru la care nu te pricepi? Sau pentru care nu ai fost angajat? Refuzi sau îţi „declini" competenţa? „Fugi de răspundere" sau îţi dai demisia? Ce faci? Întrebi un cărturar, propune Shakespeare!

Nobilul Capulet din Verona îi dă servitorului său lista cu invitaţii la bal, poruncindu-i să-i poftească la „sindrofie" pe „toţi cei scrişi aicea pe hârtie". Sluga nu se fofilează, e slugă, nu încape refuzul. Dar servitorul gândeşte înţelept, cu ironie shakespeareană: „Scrie la carte că cizmarul să-şi vadă de cot, croitorul de calapod, pescarul de penel şi zugravul de năvod; iar pe mine mă trimite să găsesc pe cei scrişi acolea pe hârtie, şi eu habar n-am ce fel de nume a scris aicea cine le-a scris... Trebuie să caut un cărturar..." („Romeo şi Julieta", Editura Humanitas 2012, traducerea Şt. O. Iosif.) Aşadar, servitorul nu ştie să citească, dar stăpânul său îi pune lista în braţe. Oare ştie Capulet că sluga sa e un analfabet? Ştie, îi este stăpân, doar el l-a „angajat"! Dar puţin îi pasă, descurcă-te, slugă! Servitorul are noroc, îl întâlneşte pe Romeo, care-i citeşte numele invitaţilor şi, cu această ocazie, îndrăgostitul află unde va putea s-o întâlnească pe Julieta. Servitorul s-a descurcat, iar piesa îşi vede de drum, Shakespeare o conduce minunat! 

Constat de la o vreme, aidoma servitorului, că mulţi români se plâng (strângând din dinţi) că fac altceva la locurile lor de muncă decât li s-a spus la angajare sau altceva decât a fost prevăzut, iniţial, în „sarcinile de serviciu". Farmaciştii au devenit nişte agenţi de marketing pentru distribuitorii de medicamente. Medicii s-au transformat în harnici scriitori de reţete, prizonieri ai birocraţiei şi într-o elită de promoteri pentru producătorii de medicamente. Bodyguarzii filialelor de bănci, când nu dau cu mătura pe trotuarul din faţa „prăvăliei", au timp să facă şi ordine la cozile de pensionari la plata facturilor la utilităţi. Ziariştii, în afară de presa bezmetică pe care o fac, mai pot să joace şi roluri de PR-işti şi propagandişti. Am aflat de curând că librarii de la o faimoasă librărie din Bucureşti au fost puşi să servească ceaiuri şi cafele la mesele clienţilor, pentru că librăria s-a „rebrandat". Mai bine ospătar decât librar! Oameni care au fost angajaţi să strângă şuruburi se trezesc într-o zi că trebuie să sudeze şi ţevi, pentru aceeaşi leafă.

De aici se naşte şi marea bulibăşeală românească. O bulibăşeală generată de lăcomia patronilor şi managerilor care, în luptă cu criza economică, „optimizează costurile" şi „gestionează sustenabil resursele". Orbeşte. Până la urmă, bulibăşeala se răsfrânge asupra consumatorilor. Negativ. În realitate, socoteala e simplă: li se aruncă în spate unor angajaţi responsabilităţi în plus (neplătite), cât pot duce şi mai mult decât pot duce, pentru a maximiza profiturile. Iar angajaţii, ce să facă pentru a-şi păstra lefurile? Îndură, fac o muncă de mântuială, de proastă calitate sau se comportă ca servitorul lui Capulet: întreabă „un cărturar". 

Petre Barbu este senior editor ''Adevărul''