Imperfect bărbătesc

Trag cu lama pe obraji şi trag greu, raşchetez barba, de parcă am o barbă de sârmă.

Sunt hipnotizat de reclamele la aparatele de bărbierit Gillette. Şi ca orice consumator vrăjit, „pun botul" la publicitate, cum se spune, şi cumpăr din magazine ultima „tehnologie avansată de la Gillette". Îmi fac damblaua, deşi ştiu că toate aceste reclame cu bărbaţi chipeşi, care se bărbieresc fericiţi şi care, în secvenţa finală, sunt mângâiaţi pe obrajii netezi de câte o femeie seducătoare, nu sunt decât nişte... bărbi de marketing. Dar de fiecare dată sufăr o adâncă dezamăgire. În faţa oglinzii mele, nimic nu-mi iese ca în reclame. Trag cu lama pe obraji şi trag greu, raşchetez barba, de parcă lama a fost folosită, de parcă am o barbă de sârmă! Mereu îmi rămân smocuri sub bărbie sau sub nas. Mă tai, mă irit, sângerez şi mă enervez. S-o ia dracu' de tehnologie, ăştia de la Gillette ne vând tehnologie de mâna a doua în România! Sau mâna mea nepricepută este de mâna a doua? Şi, la halul ăsta de bărbierit cum dracu' să-mi mai mângâie obrajii o femeie!

Pe faţa mea nu mai este loc pentru atingerea unei femei. Tata m-a învăţat să mă bărbieresc. Avea nişte degete unsuroase. Probabil de la uleiurile de motor de la locomotivele lui. „Băi, tu nici măcar nu eşti în stare să te razi!", îmi zicea batjocoritor şi îmi verifica smocurile de barbă rămase pe obrajii mei de adolescent. Îi plăcea să mă umilească. Pentru că el deţinea controlul lamelor Astoria şi le ascundea undeva, într-o servantă, printre cărţile lui cu regulamente şi instrucţiuni CFR. Îmi dădea o lamă, cu aerul de parcă îmi dăruia lampa lui Aladin. Şi de fiecare dată, ţinea să-mi spună să mă rad numai cu o parte a lamei, timp de două săptămâni, apoi cu cealaltă parte, alte două săptămâni. Aşa făceam. Şi, după aceea, îmi cerea lama uzată, ca s-o ascută la depoul de locomotive. Iar eu turbam de furie - poftim lama înapoi, să ţi-o bagi în cur, zgârciobule! Nu aveam curajul să mă revolt. El era foarte mândru de economia asta de bani cu lamele recondiţionate Astoria, parcă 3,50 lei costa una nouă prin anii '80, dar se găseau greu la tutungerie. Şi n-am aflat nici din testamentul lui prin ce filieră făcea rost de lame Astoria. 

Îi plăcea să-mi atingă obrajii, umilindu-mă, şi pentru a-mi spune că el este singurul bărbat în casă, că mai am multe lame de tocit până să ajung bărbat, adică şeful, capul familiei! Să ajungi şef în casa ta, dacă vei fi în stare să-ţi faci o casă, o familie, să munceşti şi să te bărbiereşti perfect, mă atingea cu degetele sub perciuni şi se strâmba la cât de prost dădusem cu lama lui Astoria, dracu' s-o ia!

Mă gândesc uneori (când îmi contemplu dezolat faţa în oglindă) să nu-mi mai arunc la gunoi lamele Gillette şi să le duc la un atelier de tocilărie în piaţă. Şi aşa ascuţite să mă duc la mormântul bietului meu tată şi să i le aşez în loc de flori -uite, tată, nişte lame „perfect bărbăteşti", toţi bărbaţii care se rad cu astea sunt iubiţi de femeile lor, aşa zice în reclame! Şi să aştept acolo, la mormânt, să aştept o atingere caldă pe obrajii mei chinuiţi de eşec, să aştept ca biata mea mamă să-mi atingă faţa, ca să dezlege blestemul. Blestemul meu imperfect bărbătesc! 

Petre Barbu este senior editor '' Adevărul''