Ce tare a fost Ceauşescu!

Andrei Ujică s-a aşezat prost în «autobiografia» lui Ceauşescu.

Zilele trecute am încercat să-i povestesc la telefon unui prieten filmul lui Andrei Ujică, „Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu". Nici bine n-am legat două fraze, că prietenul meu a sărit ca ars: este un afront la adresa românilor, o bătaie de joc, este ca şi cum un film despre Hitler, de exemplu, ar rula în Israel fără să spună că ăla a fost un criminal, de neimaginat!, dar noi, românii, înghiţim orice!, mi-a strigat omul şi mi-a trântit telefonul. Amicul nu văzuse filmul, dar îl enervase ideea de „autobiografie". (Ca să nu pară un personaj inventat, să-i dau numele: Mihai Pavelescu, 43 de ani. În comunism, a fost un român cuminte. N-a răspândit manifeste anticomuniste, n-a umblat cu securiştii după el ca Mircea Dinescu şi nici n-a apucat să fie exilat la Tescani şi să-l asculte pe Andrei Pleşu cum cânta vesel în '89: „La Bacău, la Bacău, într-o mahala/ S-a întâmplat, s-a întâmplat mare dandana...".)

Vinovat de reacţia violentă pe care i-am provocat-o amicului, am început să-mi povestesc singur filmul. Ca un copil care-şi spune povestea preferată, dar pe care n-o înţelege. Secvenţele de epocă, din arsenalul propagandei de partid, montate fără niciun comentariu din off, relatează mărirea şi decăderea lui Ceauşescu. Filmul se vrea oglinda în care Ceauşescu s-a admirat timp de 25 de ani. L-am văzut pe secretarul general al partidului umblând prin pieţele pline cu mâncare, de Ziua Recoltei, pe ogoare şi în uzine. L-am văzut condamnând în '68 invazia sovietică din Cehoslovacia. Ce conducător curajos!

L-am văzut cum în anii '70 susţinea unificarea celor două Germanii, dizolvarea simultană a celor blocuri militare şi retragerea trupelor străine din Europa. Ce vizionar! L-am văzut în caleaşca Reginei Angliei, la Casa Albă invitat de Jimmy Carter şi vorbind tête-à-tête cu Leonid Brejnev. Ce mare om politic! Asta am văzut în filmul lui Ujică, nişte imagini necomentate cu activitatea lui Ceauşescu. Autorul „Autobiografiei" n-a vrut să treacă dincolo de „secvenţele propagandei". Nimic despre dărâmarea bisericilor, despre strămutarea satelor, despre înfometarea populaţiei din anii '80 sau despre imbecilizarea colectivă cu „socialismul multilateral dezvoltat". Mă tem că Andrei Ujică s-a aşezat prost în acest film. Încerc să-mi imaginez ce vor spune copiii din prezent,

peste 15-20 de ani, când vor vedea „Autobiografia". Sigur că vor afla din cărţile de istorie, dacă le vor deschide, cine a fost Ceauşescu. Ceva-ceva vor şti şi din povestirile noastre, ajunşi părinţi şi bunici. Dar când îl vor vedea în filmul lui Ujică pe Ceauşescu mergând pe şantiere şi în lanurile de porumb, dând indicaţii şi purtând de grijă poporului, mă tem că mulţi oameni maturi (copiii de azi) se vor întoarce la noi, trăitori ai acelor vremuri, şi vor exclama ceva de genul: „Ce tare a fost Ceauşescu! De ce l-aţi împuşcat?" Filmul este un „eseu" superficial, care face parte din categoria „dacă doriţi să revedeţi..." Mulţumesc, Ujică, dar nu mai vreau să-l revăd pe Ceauşescu!