CV-ul imbecililor

La putere au ajuns recomandările «grele», CV-urile mincinoase şi nişte cărţi de vizită ipocrite.

În această ţară în care te-ai născut este foarte uşor să-ţi construieşti o altă biografie. Şi n-o să te doară mâna s-o vânturi pe la presă, şi n-o să te doară gura s-o verşi la masa unui seminar, la o tribună sau la un interviu de angajare. Astfel, ­curve în toată puterea cuvântului au ajuns să se recomande drept doamne respectabile şi, ne dea lecţii de moralitate. Nişte derbedei şi bişniţari ne ţin lecţii de capitalism, de politică şi de guvernare. Şi tu îi crezi, n-ai încotro! Corigenţii şi mediocrii ne predau lecţii de jurnalism, ne arată cum se face un talk-show şi judecă ce este bun şi ce este prost. Şi tu înghiţi, n-ai ce face!

Cel mai uşor se mistifică biografiile de dinainte de 1989. Românii au o memorie scurtă. Foşti secretari de partid şi activişti notorii vorbesc despre cât au pătimit pe vremuri şi cum stăteau la rând la brânză şi noaptea se culcau nespălaţi şi în beznă. Ce haioase anecdote, cool! Înainte de '89 au turnat la Securitate, azi se plâng că au fost anchetaţi şi bătuţi de Securitate. Au pupat cururi la „aparatul de partid", acum se laudă că au bătut cu pumnul în masă la „organele în drept". Au fost nişte fricoşi, azi se bat cu cărămida în piept că au avut curajul să spună un banc cu Ceauşescu. Bun banc, le dai dreptate! Se plâng că au suferit de pe urma ideologiei marxiste, dar uită de capitolele dedicate Marxismului în cărţile pe care le-au scris. (Şi în ediţiile revizuite le elimină.) Se umflă în pene că l-au înjurat pe Ceauşescu, dar îi loveşte amnezia când le aminteşti că au caligrafiat „Omagii". Au făcut cele mai greţoase filme cu comunişti, pentru care au luat o căruţă de bani, dar acum se mândresc că au subminat regimul cu peliculele lor pline de „şopârle". Tu nu le-ai văzut filmele, dar îi admiri, pe cine să admiri?

Alţii se laudă cu diplome şi şcoli înalte, dar în realitate de-abia ştiu să scrie. Auzi pe unul care zice că a terminat „artele", iar el n-a mai citit o carte de când şi-a luat carnetul de şofer (cu pile). Că a terminat „dreptul", iar el nu a deschis vreodată „Codul Penal". Că a fost un manager care, la firma la care a lucrat, a câştigat 20 de procente cotă de piaţă, ­într-un an, iar el nu este în stare să citească un bilanţ contabil. Că a generat vânzări-record, dar în realitate a băgat firma în faliment. Şi te înclini, poţi să-i contrazici pe aceşti aroganţi?

Cu astfel de biografii măsluite, România arată ca o ţară plină de premianţi, fruntaşi, bursieri, disidenţi, campioni, eroi şi îngeri. Pentru că totul este scris, curat şi frumos, în Curriculum Vitae. Iar un CV trebuie crezut pe cuvânt, cine mai are timp să-l verifice, cine mai are curajul să conteste ce e scris acolo? În fapt, la putere au ajuns recomandările „grele", CV-urile mincinoase şi nişte cărţi de vizită ipocrite, restul nu contează, să-l băgăm sub preş!

Apleacă-te şi tu şi măsluieşte-ţi trecutul! Bagă un Premiu Nobel pentru economie, postează-l pe blogul personal şi aşteaptă să te invite cineva de la o televiziune, să spui ceva despre criza economică, despre euro... Nu te intimida, toţi te vom crede.

Petre Barbu este senior editor "Adevărul''