Brandul cioplit de Elena Udrea

Un brand nu se naşte la comanda ministrului şi nu se scoate din poşetă precum o pudrieră.

Oprostie pe care ministrul Elena Udrea o promovează cu tenacitate este aşa-numitul brand al turismului românesc. În urmă cu o lună, ea a repetat prostia: „Avem un brand turistic nou, foarte cunoscut, un element care vine în atragerea turiştilor către ţara noastră".

Nu avem niciun brand turistic! Avem doar un slogan, un logo, un semn grafic, adică o „frunză" care, în urmă cu şase luni, când a fost „vânturată" ca o realizare originală, a stârnit un imens scandal. S-a dovedit că frunza nu este o creaţie originală, ci a fost cumpărată dintr-o bază de imagini. Recent, la toate aceste elemente de identitate s-au adăugat şi trei spoturi de promovare a României ca destinaţie turistică, ce vor fi difuzate pe CNN, Euronews şi Eurosport. Atât avem, nişte elemente grafice şi nişte reclame. Nici urmă de brand! Un brand nu se naşte la comanda ministrului, nu se face din vorbe şi nu se scoate din poşetă precum o pudrieră. Un brand nu este subiectul unor raportări triumfaliste şi mincinoase, de genul „avem un brand nou, foarte cunoscut". Cum adică „nou"? Elena Udrea confundă brandul turistic cu o pereche de pantofi. Cum adică „foarte cunoscut"? Are Elena Udrea la dispoziţie o cercetare la nivel internaţional din care să reiasă că străinii cunosc, au auzit sau chiar au cumpărat masiv pachete turistice în „Grădina din Carpaţi"? Mă îndoiesc. 

Un brand se construieşte în minţile oamenilor. Se creează în timp, după ce produsul sau serviciul respectiv a fost cumpărat, încercat, şi când promisiunile acestuia au fost onorate şi satisfăcute. Brandul are drept temelie ataşamentul cumpărătorilor faţă de produs. Brandul este o percepţie înşurubată în sufletele consumatorilor. Teorie? Metafore? Vorbe goale? Nu! Brandul (repet!) se naşte în minţile oamenilor. Acolo trăieşte sau moare, dacă nu-şi ţine promisiunile.

Să trecem în revistă aşadar promisiunile pe care le face noul spot general de prezentare a României ca destinaţie turistică! (Trec peste banalitatea execuţiei.) Iată-le aşa cum au fost înscrise în clipul publicitar: aventură, arhitectură, tradiţii, natură, mister, autenticitate, experienţă unică... Aşa că, turistule occidental, alege România pentru că vei avea parte de aventură, vei descoperi tradiţii, vei trăi misterul! Câte dintre aceste promisiuni este în stare să le onoreze produsul (turismul românesc)? Nu cumva avem de-a face cu o mare minciună? Şi toată încercarea Elenei Udrea de inducere a ideii că avem un brand turistic nu este cumva o altă mostră de demagogie politică?

Triumfalismul şi aroganţa cu care Udrea se laudă că avem „un brand nou şi foarte cunoscut" îmi amintesc de realizările din „Epoca de Aur". Dacă Ceauşescu n-ar fi căzut în decembrie '89, sunt convins că tovarăşa Elena Udrea de la propagandă ar fi fost pregătită să raporteze că planul cincinal în industria textilă a fost realizat şi depăşit în patru ani, în „lumina indicaţiilor tovarăşului...". Udrea, brandul nu se raportează şi nici nu se oxigenează!