Agenda trucată a României

Politicienii şi analiştii noştri sunt ca nişte ţaţe, care stau în faţa porţii şi înjură trecătorii.

În fiecare săptămână, ceva important se află pe agenda României. În urmă cu trei săptămâni, reorganizarea administrativ-teritorială a ţinut cu sufletul la gură întregul popor. Mulţi români se gândeau deja să-şi schimbe buletinul. În urmă cu două săptămâni, spiritele s-au aprins pe seama declaraţiei lui Traian Băsescu la adresa Regelui Mihai şi au ars cu pasiune. Au ars până la „dezastrul de la Bac". Astfel, în săptămâna care abia s-a încheiat, au fost căutaţi vinovaţii „catastrofei": miniştrii, profesorii, elevii sau părinţii? Degeaba! S-au adus acuze, s-a bocit ipocrit, s-au consumat lamentaţii, apoi a urmat resemnarea: trăim în mediocritate! Ne-am răcorit. 

În fiecare săptămână, aceiaşi oameni îşi dau cu părerea la TV, în ziare, pe bloguri, despre „ceva important" de pe agenda României. Aceiaşi politicieni, aceiaşi lideri de opinie, aceiaşi „experţi" şi „analişti". Ei se pricep la toate. Nu au îndoieli. Emisiunile sunt isterice, ziarele sunt pline de editoriale scrise pe genunchi, iar site-urile - de postări veninoase. După prima etapă de receptare a „evenimentului" - datul cu părerea - se trece la atacuri şi la înjurături între combatanţi. Se plătesc poliţe. Nici cei care stau deoparte, care n-au nicio părere, pe care pur şi simplu nu-i interesează „evenimentul" nu sunt scutiţi de reproşuri şi flegme de genul: „de ce taci?", „de ce nu reacţionezi?", „de ce te ascunzi, băi...?". Trăim în plină mahala. Politicienii nu scapă niciun „eveniment" ca să arate cât de ridicoli sunt în şmecheria lor de parveniţi. La rândul lor, „analiştii" şi „experţii" s-au transformat în nişte ţaţe, care stau în faţa porţilor şi vociferează, împroaşcă, arată cu degetul şi strigă aiurea la cei care trec pe uliţă.

Agenda României este ţinută de aceleaşi figuri sinistre. O minte diabolică scrie agenda, săptămânal, cu sârguinţă şi pricepere. Nu sunt adeptul conspiraţiilor, dar simt că ni se dă ceva nociv să ronţăim, să mestecăm şi să înghiţim, ca să trăim anesteziaţi, în ceaţă. Să trăim îndobitociţi, izolaţi, la marginea vieţii noastre.

Ar trebui să se dea ceva, o ordonanţă sau o lege, şi să se oficializeze cuprinsul acestei agende dubioase măcar pe trei luni în avans. Să ştim şi noi ce urmează, săptămână de săptămână: pe cine va mai ataca Băsescu, ce-i va mai trece prin cap lui Boc, ce aiureli va mai declara cuplul Ponta-Antonescu, ce mizerii va mai scuipa Becali, ce arestări cu mascaţi va mai opera DNA-ul... Să răsfoim agenda săptămânală a României ca pe Ghidul TV. „Analiştii" să se pregătească pentru fiecare subiect anunţat, să înregistreze din timp talk-show-urile, oamenii din televiziuni să programeze „breaking news-urile" ca pe nişte telenovele, iar editorialiştii să-şi scrie textele în tihnă. Să ştim şi noi, cei manipulaţi şi îndobitociţi, ce ne aşteaptă, la ce să ne uităm, ce urmează să citim şi, dacă nu ne convine, să închidem această agendă a României, această făcătură obositoare, şi să ne vedem de vieţile noastre.