Afară cu talentele din ţară!

Nu ne interesează să-i descoperim şi să-i încurajăm pe oamenii cu talent.

Criticul literar Alex Ştefănescu şi-a lansat un blog. Tinerii chinuiţi de talent pot să-i trimită poezii şi proze şi el va răspunde fiecăruia dacă lucrările sunt valoroase. Cu acest blog, Alex Ştefănescu vrea să descopere „tinerii scriitori geniali ai ţări". (În anii '80, Ştefănescu ţinea rubrica „Poşta redacţiei" în „Suplimentul Literar şi Artistic al Scânteii Tineretului".

Îmi amintesc că, în acea vreme, chinuit şi eu de talent, îi trimiteam schiţe şi nuvele. Aşteptam răspunsurile sale aşa cum aşteptam în armată scrisorile iubitei. Odată, criticul mi-a publicat o schiţă - pe o coloană de ziar, stupidă schiţă! - şi am înnebunit de fericire. Dar mi-a trecut...)

Ambiţia lui Alex Ştefănescu de a găsi „tinerii scriitori geniali ai ţării", dacă nu este acoperită de un orgoliu exacerbat (ca să mai iasă puţin în faţă, după ce a ratat să se angajeze portar la Cotroceni în mandatul lui Emil Constantinescu!), este lăudabilă. Într-o Românie desfigurată de criza economică, dar mai cu seamă de o criză morală, cei care caută oamenii talentaţi (nu neapărat în literatură) par să fie nişte caraghioşi, buni de luat peste picior.

Avem chestiuni mai importante „la ordinea zilei": ce punem pe masă copiilor de mâncare, dacă scăpăm teferi din spital după o operaţie de apendicită, hârtoapele de pe şosele, câinii vagabonzi şi ciocnirea Pământului cu asteroizii. Ce rost mai are să descoperim talentele şi geniile de lângă noi? Mofturi intelectuale! Mai ales că preşedintele Traian Băsescu îi invită pe români să plece din ţară pentru a-şi găsi un trai decent. România nu mai are nevoie de oameni, d-apoi de talente şi genii.

Avem alte priorităţi: să ne umplem burţile (să găsim un loc bun pentru grătare), să urmărim preţurile la LCD-uri şi telefoane mobile, să admirăm vreun şmecher care se pretinde om de afaceri, să aplaudăm noul album al unui manelist, să căscăm gura la „Burlacul" (reality-show-ul lui Cătălin Botezatu de pe Antena 1, care seamănă cu un bordel) şi la tot felul de paraşute „ştampilate" cu talent, care chirăie şi ţopăie pe TV. Presa noastră dezorientată, agendele instituţiilor importante din ţară, şcolile şi universităţile noastre nu încurajează talentele.

Nu au timp, nu au bani, se găsesc tot felul de scuze. (Înjurăm degeaba comunismul care ne-a nivelat intelectual!) În realitate, nu ne interesează să-i descoperim şi să-i încurajăm pe oamenii cu talent. Talentul se confirmă de către cei valoroşi, dar câţi români valoroşi în domeniile în care muncesc mai pot ieşi în faţă, mai pot răzbate într-o societate atomizată?

Românii talentaţi sunt un pericol pentru România. Pentru că mediocrităţile sunt la putere, emit judecăţi de valoare, ne spun ce este bun şi ce este rău şi ne dau lecţii de viaţă. Mediocrităţile au „talentul" de a arunca cu noroi în oamenii talentaţi, de a-i discredita şi de a-i îngropa. Mediocrităţile fac legile. Talentele şi-au făcut bagajele.