Aceste greţoase osanale

Scena noastră publică este plină de «omagii» şi de linguşitori.

La scurt timp după ce a fost propus de Guvern pentru postul de membru al CNA, în locul demisionarului Dan Grigore, senatorul PDL Radu F. Alexandru a declarat că acceptă această funcţie din două motive.

Primul motiv: „Am acceptat pe de o parte pentru că starea audiovizualului astăzi este la cote de avarie (...) Mi se pare normal să fac tot ce depinde de mine pentru ameliorarea audiovizualului, cu atât mai mult într-un an în care vor avea loc două competiţii electorale."

Al doilea motiv: „Deloc în al doilea rând, onoarea de a-l reprezenta pe premierul Mihai Răzvan Ungureanu în CNA a avut o pondere semnificativă în decizia pe care am luat-o. Îl cunosc de ani de zile, am toată preţuirea şi încrederea în Domnia Sa şi sunt sigur că niciodată nu mă va considera «un om fără onoare», dacă toate deciziile pe care le voi lua vor fi numai în acord cu legea."

Primul motiv al senatorului Radu F. Alexandru pare un angajament firesc al unui om care îşi suflecă mânecile şi care ştie (chiar ştie?) ce are de făcut. Timpul ne va răspunde la acest angajament, să avem răbdare! Al doilea motiv cred că este, în fapt, o „declaraţie de dragoste" libidinoasă. Nu pot înţelege astfel de mulţumiri şi gesturi publice de admiraţie. Mi se par indecente. Ar fi putut Radu F. Alexandru să-i mulţumească premierului în particular pentru onoarea de a-l trimite la CNA. Poate că a făcut-o, dar senatorul a simţit nevoia, „deloc în al doilea rând", să-şi exprime public „preţuirea şi încrederea" în cel care i-a dat o pâine albă de mâncat la CNA. Poate că acesta este obiceiul: să mulţumeşti în public „binefăcătorului"! Poate că aşa este regula: să-i tragi o perie! Poate că aceasta este o dovadă de devotament: pupincurismul total! Poate greşesc!

Totuşi, îmi amintesc că prin 2002, într-o apariţie la talk-show-ul lui Marius Tucă, Sorin Ovidiu Vîntu a spus, în stilul său arogant, că Radu F. Alexandru (pe atunci senator PNL) a venit la el împreună cu un regizor şi i-a cerut 80.000 de dolari pentru a face un film. SOV l-a refuzat pentru că a considerat că scenariul scris de senator ar fi fost prost. Imediat după această declaraţie, ţin minte foarte bine, Radu F. Alexandru a insistat şi a obţinut un drept la replică în emisiunea lui Marius Tucă. S-a umplut de ridicol, încurcat în dezminţiri, iar Tucă a dat plictisit din cap, numai să scape de bâzâitul plângăcios al artistului afectat! Mă întreb, totuşi, ce s-ar fi întâmplat dacă SOV i-ar fi dat cei 80.000 de dolari lui Radu F. Alexandru. Poate că scenaristul şi-ar fi exprimat „preţuirea şi încrederea" faţă de generosul finanţator al artei sale. În particular sau în public? Dar să nu facem scenarii!

Scena noastră publică este plină de astfel de „omagii" şi de linguşitori. Moştenirea vremurilor ceauşiste sau fanariote? Oricum, se recunosc uşor, foarte uşor, oamenii care trăiesc din „interese". Ei ştiu să nu piardă momentele în care să tragă o „periuţă", să linguşească, să ridice osanale, să mai tragă o limbă... O limbă în plus, un pas înainte!

Petre Barbu este senior editor ''Adevărul''