Ouă stresate, găini zăpăcite

Mâncăm ouă stresate şi ne comportăm ca nişte găini zăpăcite. Pentru producătorii care nu s-au adaptat nu există scuză.

„Comisia Europeană a mai ouat o directivă", ne anunţa, zilele trecute, o distinsă prezentatoare TV, dând ochii peste cap. Ouăle provenite de la găini crescute în cuşti cât o coală de hârtie A4 nu vor mai putea fi comercializate în Uniunea Europeană, începând cu 1 ianuarie 2012. Din felul cum a fost prezentată ştirea, decizia de la Bruxelles pare să cadă ca o ghilotină.

Să fim serioşi. Multe se pot spune despre „birocraţia de la Bruxelles", dar nu că dă ordonanţe de azi pe mâine, precum guvernele de la Bucureşti. În realitate, Comisia nu face decât să aplice o decizie a statelor membre, care au fost de acord că acest model de creştere a păsărilor trebuie eliminat. Şi nu au decis aceasta ieri, ci în 1999!

România a aderat la Uniune la 1 ianuarie 2007. A început negocierile în februarie 2000 şi le-a încheiat în decembrie 2004. Ştiam, aşadar, la deschiderea negocierilor, că avem 12 ani pentru a aplica această directivă. Nu era târziu nici la închiderea capitolelor - ne mai rămăseseră şapte ani. Ba, chiar în momentul aderării, mai aveam cinci ani la dispoziţie.

Azi, 30 la sută din ouăle de pe piaţa noastră provin din crescătoriile ce nu vor mai fi conforme după 1 ianuarie. Pentru producătorii care nu s-au adaptat nu există scuză. Şi nici pentru Ministerul Agriculturii (miniştri au fost mulţi, instituţia e una singură ), în caz că nu a informat din timp asociaţiile de producători. Care asociaţii însă puteau face lobby la Bruxelles, împreună cu alţi producători de profil din alte ţări, pentru a mai prelungi, eventual, termenele. România nu este singurul stat membru prins pe picior greşit de directiva veche de 12 ani. Se vede însă că producătorii ceilalţi, adaptaţi, au avut mai multă trecere la Comisie. Nu va fi nicio amânare, avertiza zilele trecute comisarul pentru sănătate şi protecţia consumatorilor, John Dalli.

Desigur, pentru adaptarea la cerinţele europene este nevoie de investiţii. Dar există aici şi o oportunitate. Sistemele agreate în Uniunea Europeană, în care păsările sunt crescute în spaţii aerisite, ba încă pot ieşi să alerge prin bătătură, ca în gospodăriile bunicilor, sunt potrivite pentru fermele de tip mijlociu. Ca să nu mai vorbim de calitatea producţiei. În România, un asemenea sistem ar putea asigura existenţa a sute de firme de familie. Şi există bani europeni pentru aşa ceva. Depinde de noi să ne folosim uriaşul potenţial agricol, dând naştere la zeci de mii de firme mici şi mijlocii, cu diferite specializări. Aşa vom putea absorbi mai uşor şocurile globalizării.

Cât despre felul cum a fost tratată ştirea, aceasta ne arată cât de departe suntem de gândirea europeană. Continuăm, aşadar, să mâncăm ouă stresate şi să ne comportăm ca nişte găini zăpăcite.