O gogoriţă: reforma statului

Reformăm statul, dragă Comisie Europeană!

Ce s-ar fi întâmplat dacă, în dimineaţa aceea de noiembrie a anului trecut, într-o cafenea din Piatra Neamţ, glonţul pornit din arma interlopului Chilat nu l-ar fi nimerit pe interlopul Mararu? Am fi avut doar o ştire la cronicile de la ora 5, iar Aurelian Vasea Şoric (vi-l mai amintiţi, nu?)  ar fi fost şi azi şeful Poliţiei judeţene, cu merite deosebite. Dacă nu cumva ar fi fost avansat.

Şi dacă, în seara aceea nefericită, în clubul din Giurgiu, baschetbalistul Chauncey Hardy ar fi suferit doar o „nevinovată" corecţie, aşa cum probabil şi intenţionau agresorii săi? Comisarul-şef Nicolae Dobrin, şeful Poliţiei pe judeţ, ar fi vegheat şi acum la liniştea cetăţenilor. Despre primarul liberal de Giurgiu, Lucian Iliescu (fost membru al CC al PCR şi mare activist al partidului Socialist al Muncii, neocomunist), s-ar fi vorbit doar ca despre edilul care plantează panseluţe. Iar senatorul Cezar Marinescu ar fi rămas în modestul lui anonimat, să pună umărul la propăşirea ţării, alături de superiori de partid mult mai celebri, precum generalul Gabriel Oprea, diplomatul Cristian Diaconescu, Şerban Mihăilescu, numit de unii Miki Şpagă, primarul Neculai Onţanu, ex-ministrul Ilie Sârbu. Care acum tac chitic. La fel cum tace Emil Boc, preşedintele PDL, cel care i-a semnat candidatura lui Marinescu pentru postul de senator.

România trăieşte anesteziată sub „pacea interlopă". Clanurile nu se războiesc pe străzi, nu sunt ucişi oameni importanţi în stradă, la lumina zilei. Dar, în timp ce românului de rând i se cere să strângă cureaua şi i se reproşează că a consumat prea mult, o încrengătură de interese, legate direct de jefuirea banului public, uneşte lumea interlopă cu politica, trecând prin administraţie, poliţie, justiţie şi servicii. Totul se aranjează în linişte, pe şest, cel mult la un chef sub acordurile lui Adi Minune. Suntem o ţară paşnică, dragi investitori! Reformăm statul, dragă Comisie Europeană! Doar din când în când apare câte o întâmplare nefericită, precum la Piatra Neamţ sau la Giurgiu. Unii mai pică. Pagube colaterale. În general, oamenii dorm liniştiţi şi mor în paturile lor, lăsând în urmă un bun renume de stâlpi ai societăţii.

E foame de bani, băieţi. Vin alegerile. Şi astea se câştigă cu pomeni, cu cete de ţigani năimiţi, plimbaţi de la o secţie la alta. Votul uninominal şi voita comasare a alegerilor - cică, pentru economii! - se potrivesc mănuşă.  Şi nu cumva banii, banii negri pentru asemenea operaţiuni, sunt produşi de lumea interlopă, prin camătă, prostituţie, droguri?

De vreo câţiva ani ni se tot bagă în ochi această lozincă a „reformei statului". Dar când un colţ al covorului se dă, pentru o clipă, la o parte, mizeria îţi zgârie ochii şi duhoarea îţi mută nasul. 

Ovidiu Nahoi este senior editor "Adevărul".