Guvernul Ungureanu: primele întrebări

Sunt nou-veniţii cu adevărat sclipitori? Prin ce s-au remarcat?

După unii autori, critica la adresa lui Mihai Răzvan Ungureanu ar echivala cu o adevărată crimă de lezmaiestate. Or fi crezând că aşa servesc mai bine „cauzei". În realitate însă, nu aşa îl pot ajuta pe proaspătul premier. Înainte de a cădea în extaz, datoria noastră rămâne aceea de a semnala ce nu merge şi de a fi sceptici.

S-a vorbit mult în aceste zile despre tinerii trimişi de PDL în posturile guvernamentale. Şi s-a vorbit mai ales în termeni laudativi. Dar dacă am întoarce moneda şi pe partea cealaltă?

Este adevărat că prezenţa într-un guvern a doi-trei tineri sclipitori, adevărate speranţe ale politicii şi administraţiei, poate să aducă un suflu nou în mijlocul unei echipe deja rodate, poate genera idei, poate induce energii pozitive.

Dar sunt noi veniţii cu adevărat sclipitori? Prin ce s-au făcut ei remarcaţi până acum? Au făcut furori în City-ul londonez sau la Banca Mondială? Au făcut să se vorbească despre ei cu invidie în Cartierul European din Bruxelles? S-au constituit ei, aici, într-un grup care să lanseze o nouă viziune pentru România şi care să-şi propună, nici mai mult, nici mai puţin decât spargerea tiparelor şi înlocuirea vechii generaţii? Nimic din toate acestea. Până mai ieri, cei mai mulţi nu făceau decât să care valizele „foştilor".

Şi apoi, de ce trebuie să avem un al doilea ministru al Agriculturii provenit din aceeaşi companie specializată în organisme modificate genetic, pe care politicile Uniunii Europene le repudiază? Cum poate un traseist politic, pus în fruntea Administraţiei şi Internelor, să garanteze pentru corectitudinea alegerilor?

Rămâne întrebarea cum de premierul Mihai Răzvan Ungureanu, cu CV-ul său impresionant, a acceptat atât de uşor să lucreze „cu materialul clientului" şi să primească în echipă nişte membri care nu au avut până acum realizări impresionante.

Nu e deloc clar ce principii a avut în vedere atunci când a acceptat în cabinetul său echipa de „tineret-rezerve" a PDL, dar şi „vechea gardă" din UNPR şi UDMR. Unde e consecvenţa? Dacă pentru a-şi trece guvernul prin Parlament, Mihai Răzvan Ungureanu a trebuit să facă aceste compromisuri, ne putem întreba: cum vor arăta următoarele?

Una peste alta, „grădiniţa" PDL are de dat examenul de maturitate în bătăliile dure din Consiliile de la Bruxelles, în domenii precum competitivitatea, transporturile, energia, munca, bugetul, afacerile interne. Există, bineînţeles, câteva certitudini în acest guvern, precum Leonard Orban, Cătălin Predoiu sau Cristian Diaconescu. În afara acestora, rămâne însă impresia de vulnerabilitate, în faţa intereselor interne de partid, dar şi în plan european.

Iar premierul Mihai Răzvan Ungureanu ştie cel mai bine sensurile profunde ale cuvântului „vulnerabilitate". 

"Cum de a acceptat premierul să lucreze cu materialul clientului?"

Ovidiu Nahoi este senior editor Adevărul