Europa pe care ne-o dorim

Oricum va arăta Europa, există o frontieră pe care trebuie să o apărăm.

Europa este la răscruce. Cetăţeni îngrijoraţi, dezamăgiţi sau indignaţi vedem cum liderii Uniunii caută ieşirea. Va rezista zona euro? Se va restrânge? Până unde va merge guvernanţa economică? Vor domina statele sau instituţiile europene? Va fi o Europă a tuturor celor 27 sau una în care zona euro va deveni „nucleul dur"? Viitoarea Europă se naşte chiar acum în chinurile crizei. Dar oricum va arăta ea, există o frontieră pe care trebuie să o apărăm. Ce le-am putea cere, aşadar, liderilor?

Menţineţi pacea. Cei mai mulţi dintre europenii de azi nu au trăit războiul. Dar nu înseamnă că pacea este garantată pentru vecie. O prăbuşire a proiectului european ar împărţi din nou continentul în alianţe grupate în jurul „marilor puteri", mereu în luptă pentru privilegii comerciale şi subordonarea celor mai slabi. Aşa s-au născut toate războaiele Europei. Unii spun că, astăzi, cetăţeanul european a devenit prea comod şi prea obişnuit cu viaţa bună pentru a mai porni la război. Dar mai bine nu ne-am baza pe aceasta. Dă-le oamenilor senzaţia că pot jefui şi viola fără să li se întâmple nimic după aceea şi destui vor deveni fiare. Al Doilea Război Mondial şi tragedia iugoslavă stau mărturie.

Nu vă atingeţi de libertăţile noastre. Aproape că am uitat cum era atunci când puteam călători în Europa doar cu vize. Cei cu memoria scurtă să se intereseze pe la fraţii moldoveni - aceia care nu au avut coate suficient de ascuţite cât să pună mâna pe un paşaport românesc.

Libertatea de mişcare a oamenilor, bunurilor, capitalurilor şi a serviciilor nu poate fi ştirbită ca parte a unui program anticriză. A ridica din nou bariere la frontierele interne din cadrul Uniunii pentru a da satisfacţie unor grupuri politice mai gălăgioase înseamnă doar primul pas spre suprimarea altor libertăţi, în numele unei iluzorii „renaţionalizări" a deciziilor. Ce ar putea veni la rând? Comerţul? Investiţiile? Dreptul de a merge la studii, de a te stabili legal oriunde în Uniunea Europeană?

Păstraţi o Europă a tuturor. La un moment dat, guverne iresponsabile, cum este cazul celor de la Atena sau Roma, pot fi trase la răspundere sau puse sub supraveghere. I se poate întâmpla şi României, dacă tot nu va putea cheltui banii europeni şi corupţia se va menţine. Dar statele „mari" pot decide mereu pentru cele mici. Ce am prefera, până la urmă: decizii luate pentru toţi, în conclavuri de doi sau mai mulţi lideri? Sau hotărâri luate în „birocraticele" instituţii europene, dar cu participarea şi negocierea tuturor membrilor? Orice model s-ar adopta, nu trebuie ca „privilegiaţii" să decidă pentru cei „de mâna a doua".

Dacă aceste principii vor fi respectate, atunci ne vom simţi bine în Europa noastră, orice formă ar lua ea după aceste vremuri tulburi. 

" Nu trebuie ca privilegiaţii să decidă pentru cei de mâna a doua."

Ovidiu Nahoi este senior editor " Adevărul"