Costul corupţiei, în bani europeni

Nu ştim să folosim nici puţina generozitate ce i-a mai rămas Europei.

Comisia Europeană verifică mai multe proiecte din cadrul Programului Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane, în valoare de 3,5 miliarde de euro. Bruxelles-ul a confirmat deja că va întrerupe plăţile. Mai mult: tot Comisia, prin comisarul Dacian Cioloş, ne ameninţă că am putea pierde alte 100 de milioane de euro, fiindcă nu am făcut mai nimic pentru dezvoltarea internetului în bandă largă la sate. Corupţia şi incompetenţa au un preţ greu.

Toate acestea vin după ce, anul trecut, plăţile au fost blocate pentru aproape o jumătate de an. Cauza: nereguli în cadrul Programului Operaţional Regional. Acum, o nouă întrerupere ar complica mult situaţia României, într-un an 2012 dificil.

Reducerea deficitului bugetar, de la 4,4% în 2011 la 1,9%, ar însemna o „corecţie" de vreo cinci miliarde de euro, faţă de 2011. Banii aceştia fie trebuie aduşi de undeva, fie trebuie pur şi simplu tăiaţi de la cheltuieli. Perspectivele de creştere economică sunt modeste, la fel, speranţele pentru mari investiţii străine. Ne mai rămân euro-fondurile, dar numai dacă vor merge în proiecte utile, care să creeze locuri de muncă şi să aducă dezvoltare.

Guvernul şi-a propus pentru anul acesta să atragă 3,5 miliarde de euro, din fondurile de coeziune. Cu cele 2,5 miliarde de euro din Politica Agricolă, ar da o frumoasă sumă de 6 miliarde. Problema este că orice defecţiune, cât de mică, ar arunca în aer obiectivul. Iar nereuşita va însemna, în final, mai multă austeritate pentru români, în acest an şi în următorii.

România va semna Tratatul de convergenţă fiscală. Ne angajăm, pe termen lung, la bugete echilibrate, cu deficite zero, ba chiar excedentare. S-a zis cu deficitele mari, pe care statele din Europa de Vest le foloseau pentru dezvoltare, în primele decenii de după război.

Şi atunci, de unde să creştem? Fondurile de coeziune ar putea fi o sursă. Însă numai cu o rată a absorbţiei de sută la sută, precum polonezii, care au trecut aproape neatinşi prin criză datorită banilor europeni. Suntem însă foarte departe de polonezi. Iar o nouă blocare va face praf credibilitatea autorităţilor române în faţa Comisiei şi statelor partenere.

Ţările mari donatoare la bugetul european nu-şi mai pot permite să rupă de la gura cetăţenilor lor, pentru ca banii să fie prăduiţi de şmecheri şi îmbuibaţi de prin Balcani. Voci din mai multe capitale încep să acuze politicile de coeziune de risipă şi lipsă de rezultate. Există deja planuri, mai mult sau mai puţin secrete, pentru reorientarea sumelor necheltuite spre alte destinaţii.

Adeverirea acestor scenarii ar avea pentru noi efecte catastrofale, pe termen lung. Dar ce argumente am putea aduce, în favoarea noastră, când nu ştim să ne folosim nici de puţina generozitate ce i-a mai rămas Europei? 

Ovidiu Nahoi este senior editor Adevărul