Ce se întâmplă cu Ungaria?

Orban a eşuat în naţionalismul-conservator, de extremă dreapta.

Control guvernamental asupra presei, Băncii Naţionale, Curţii Constituţionale. Naţionalizarea fondurilor private de pensii. Pretenţia de a răspunde de soarta conaţionalilor din afara graniţelor. Modificarea în folos propriu a legilor electorale. Îngenuncherea opoziţiei de centru-stânga, în spatele căreia sunt aruncate crimele comunismului. Tolerarea provocărilor grupărilor de extremă dreaptă asupra minorităţilor.

Sunt doar unele dintre derapajele care au loc în ţara vecină, Ungaria. De la 1 ianuarie, acestea sunt oficializate, consolidate, ba chiar puse sub ocrotirea lui Dumnezeu, prin noua Constituţie. E clar, premierul Orban nu a stat cu mâinile în sân şi a profitat cât a putut de majoritatea de două treimi de care dispune.

Situaţia din Ungaria este azi o provocare pentru întreaga Europă. Comisia Europeană, de exemplu, a fost foarte reţinută până acum în a certa Budapesta. În prima jumătate a anului, Ungaria a deţinut preşedinţia rotativă a Uniunii Europene. După aceea, Bruxelles-ul a fost prea ocupat cu acutizarea crizei euro. Se va trezi acum Comisia din letargie?

Constituţia ungară este o provocare şi pentru PPE, grupul politic cu cei mai mulţi membri în Parlamentul European, din care face parte şi partidul lui Orban, FIDESZ. În dezbaterile parlamentare, PPE a susţinut puternic poziţia guvernului ungar. În 7 iulie, a votat împotriva rezoluţei iniţiate de socialişti, liberali, verzi şi grupul „stângii unite", prin care cereau revizuirea proiectului noii constituţii. Cu alte cuvinte, PPE şi-a asumat noua lege fundamentală ungară. Va continua PPE să susţină Ungaria?

Provocarea este şi pentru Bucureşti. Ce se va întâmpla cu bunele relaţii clădite, cu efort, de cele două ţări, în ultimele două decenii? Mai pot avea loc reuniunile guvernamentale comune, când politica Executivului de la Budatespa poate duce la destabilizarea regiunii? Ce poziţie oficială va adopta România?

Dar provocarea este valabilă şi pentru minoritatea maghiară de la noi. Cum îşi va privi acum „ţara-mamă"? Va mai putea fi aceasta un far al progresului şi libertăţilor, aşa cum mulţi o vedeau până acum?

Descris în anii '90 drept steaua liberală în ascensiune a Europei Centrale, Viktor Orban a eşuat în naţionalismul-conservator, cu accente de extremă dreapta. În loc să fie continuatorul politic al lui Havel sau Michnik, Viktor Orban începe să împrăştie un damf ameninţător de Miklós Horthy.

Totul i se supune acum: majoritatea parlamentară, instituţiile statului. Cu o excepţie - stabilitatea financiară, căreia nu prea îi pasă că, în lumina noii Constituţii, „Dumnezeu îi iubeşte pe unguri". Şi, cu cât vocile naţionaliste se îngroaşă, situaţia economică a Ungariei se degradează. Cu atât mai rău pentru întreaga regiune! 

Ovidiu Nahoi este senior editor Adevărul