Ce face un premier demn?

Un premier demn merge la Consiliul European, Executivul nu e subordonat preşedintelui.

Se zice că victoria lui Emil Boc la alegerile din PDL va atrage demisia sa din funcţia de şef al Guvernului. Dacă va fi aşa, ar însemna aceasta cu adevărat şi schimbarea stilului de guvernare de care România are nevoie?

Până la urmă, un nou guvern va depinde tot de acelaşi partid, care mâine nu va fi nici mai competent, nici mai cinstit decât era ieri. Nici clientela nu va fi mai puţin rapace. Nici baronii locali mai puţin influenţi. De la Ghiţă Falcă la Gheorghe Ştefan, de la Gheorghe Flutur la Ioan Oltean - ca să-i numim doar pe câţiva dintre cei mai puternici - toţi vor căuta să-şi aibă oamenii lor în viitoarea echipă. De nu va ţine seama de asta, viitorul premier se va duce pe copcă, oricât de tehnocrat ar fi el. Evident, nici gurile branşate ferm la banul public nu vor fi, de mâine, mai sătule.

Dar dacă, totuşi, un nou premier îşi va dori să iasă din Palatul Victoria altfel decât Emil Boc, atunci va trebui să strângă din dinţi şi să se angajeze la o luptă îndelungată şi fără menajamente cu un sistem ticăloşit până în străfunduri. Va trebui să aleagă calea grea, în locul celei uşoare. Intrarea pe terenul european va fi un prim semn că viitorul premier va alege calea cu lacrimi, sudoare şi sânge - ca să cităm dintr-un alt şef de guvern, cu adevărat intrat în istorie.

Un premier al României demn de al său nume participă la reuniunile Consiliului European. Acolo sunt reprezentate guvernele statelor membre şi - cel puţin până la o modificare a Constituţiei - în România, Executivul nu este subordonat preşedintelui, aşa cum se întâmplă, bunăoară, în Franţa. Sub guvernarea Boc, printr-un aranjament de ordin personal, premierul i-a lăsat preşedintelui locul în Consiliul European. Aceasta nu însemnă doar o cedare a prerogativelor Guvernului în favoarea preşedintelui, discutabilă din punct de vedere constituţional. E mai mult. Prezenţa în Consiliu a şefului Guvernului este naturală. Dosarele europene fac parte din politica internă, iar deciziile luate  privesc guvernarea în mod direct. Privesc ministerele, relaţiile acestora cu mediul economic şi cu societatea. Prezenţa slabă a României la masa marilor negocieri europene se explică şi prin absenţa şefului Guvernului. Miniştrii români se cred astfel „scutiţi" de la a gândi şi acţiona în mod european, crezând că acestea revin doar preşedintelui şi, eventual, diplomaţiei. Greşit!

Nu poate exista guvernare de succes în România în afara politicii europene. După cum Consiliul European nu poate fi o compensaţie, dăruită cu dărnicie de premier unui preşedinte a cărui agendă globală este, s-o recunoaştem, cam subţirică.

Va avea curaj un nou premier să schimbe această situaţie? Şi dacă nu, la ce bun un nou premier? În cazul acesta, mai bine tot cu Boc!