Băsescu în SUA: „Bravo!“ şi „Huo!“

Preşedintele Băsescu duce mai departe parteneriatul cu SUA.

Ce s-au mai luat la harţă jurnalişti, analişti sau forumişti pe marginea vizitei preşedintelui Băsescu în Statele Unite! „V-am tras-o, Obama e cu noi! Voi, cu Rusia!" - s-au auzit răcnetele victorioase ale fanilor preşedintelui. De partea cealaltă, criticii au sărit ca arşi: „O simplă vizită de lucru, foarte slabă!" Aşa se întâmplă când oamenii văd numai în culorile stridente ale confruntărilor interne.

Adversarii preşedintelui nu au dreptate să minimalizeze vizita. Întâlnirea „întâmplătoare" cu preşedintele Obama a fost doar un detaliu de protocol, dar importante sunt rezultatele: parteneriatul pentru secolul XXI şi scutul antirachetă. Fanii preşedintelui exagerează însă monstruos atunci când îl văd pe acesta drept artizanul orientării pro-americane a României. Aceasta a fost o constantă a politicii româneşti din cel puţin ultimii 15 ani, de când elitele de la Bucureşti au înţeles că proiectul occidentalizării României avea nevoie de garanţiile de securitate americane, ce nu puteau fi obţinute din partea statelor europene.

Primul parteneriat strategic cu SUA a fost încheiat în iulie 1997, de preşedintele Constantinescu. Sub Constantinescu, România a sprijinit intervenţia americană din Kosovo. Sub Ion Iliescu, soldaţii români au mers în Afganistan şi Irak. Şi am intrat în NATO! Este normal ca preşedintele Băsescu să dezvolte acest parteneriat, potrivit provocărilor prezentului.

Pe de altă parte, o strângere de mână a preşedintelui Obama nu este neapărat o dovadă de sprijin pentru politica internă a partenerului. SUA şi România au interese comune de securitate în regiune şi sunt parteneri în NATO. Dar aşa cum Statele Unite sunt prietenele marilor democraţii ale lumii - iar România, cu hibele ei cu tot, rămâne o democraţie -, tot la fel de bine Washingtonul poate sprijini şi lideri cel puţin îndoielnici, dacă interesele i-o cer.

Şi, la sfârşit, câte ceva despre Rusia. În lumea multipolară de azi, relaţia strânsă cu SUA nu presupune, automat, adversitate cu Rusia, nici o legătură firavă cu China, nici ignorarea unor puteri de tip nou precum Brazilia ori India. Aşa cum parteneriatul cu SUA nu este meritul exclusiv al preşedintelui Băsescu, nici relaţia proastă cu Moscova nu i se poate pune integral în cârcă. Dar nici nu poate fi lăudat pentru asta! Iată că prietenii noştri polonezi, cehi sau unguri dezvoltă relaţii cu Rusia dacă nu cordiale, măcar în limitele normalităţii, spre profitul popoarelor lor.

Mandatul preşedintelui Băsescu trebuie judecat nemilos, dar în ansamblul său, cu ceea ce a adus bun şi rău României. Cât despre vizita în SUA, preşedintele n-a făcut-o ca să crape de ciudă Radu Tudor ori ca să smulgă aplauze de la Vladimir Tismăneanu. Sau, cel puţin, aşa ar trebui.